Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 3063
|
|
Capitolul 27 – And nothing else matters
O muzica lenta si nu prea vesela sau dulce – aia care se aude la mine in camera – imi tradeaza starea de „nu prea am chef”, nu prea sunt conectata cu Pamantul si tare ma arde dorinta de a arata ca o vampa cu „tigarea” in mana, careia nu-i pasa de nimic, dar bineinteles ca asta e una din copilariile mele de care inca n-am scapat si bineintles ca (poate intr-o ora) o sa imi revina zambetul pe buze. Acum stau in pat si m-am ridicat doar ca sa ma spal pe fata, pe dinti si sa pun muzica (dupa care am revenit la dulcele si imbietorul pat). Pilota sau patura – sau ce naiba e – sta pe jumatate pe mine, cealalta fiind cam pe jos si gandesc cam mult (observatie de moment). Mintea mea o ia razna, ar fi dragut sa dau vina pe Jared – mereu e placut sa dai vina pe el, mai ales in utima vreme de cand am venit alaturi de ei, iar aliatul meu constant e Shannon, care deja incepe sa para suspect de dragut ( glumesc, e de fapt adorabil de dragut, un pic prea adorabil pentru gustul meu), iar in peisaj mai e Tomo, cu sotioara lui; ei doi par neutri, insa stiu ca susotesc pe la spatele nostru.
Eu si Jared suntem pe culmile sarcasmului, ironiilor si privirilor fixe ( muscatoare) si sincer nu e prea placut, adica mie chiar mi-a facut placere sa-l stiu mai in gluma, mai in serios, dar prietenul meu. Mai stiu si ca e o persoana buna, nu mereu sincera, dar nici chiar mincinoasa, cu aspiratii mari si o fire uneori inselatoare. „Relatia mea cu Jared” a degenerata din ziua in care am (re)venit, la fel ca si relatia dintre el si S., atunci J. era beaaat! Iar eu nu m-am putut abtine ca a doua zi sa nu fiu decat foarte „draguta”. Si de atunci tot ne reprosam chestii, iar eu as fi vrut sa-si ceara scuze, dar...
Cioc-cioc-cioc, aud cu greu ( din cauza muzicii). Ma ridic si-mi infasor cearceaful ca pe o rochie ciudata si ma duc sa deschid usa. Cred ca e room-service-ul.
- Buna dimineata, spune un baiat cu o tava pe care statea asezat paharul meu cu piciorul lung si sticla de vin rosu in mana.
I le iau fara menajamente, ii spun sa mi le treaca in cont si ii cam inchid usa in nas. Ce-o zice nu ma prea intereseaza, dar stiu ca i-am dat ceva de gandit, imi zic amuzata. Hmm... dar... ( am pierdut sirul gandurilor, bineinteles). Imi umplu paharul si ma uit o clipa admirativ la licoarea impresionant de stacojie, apoi o sorb incet, cu buzele atingand usor paharul. Nimic nu limpezeste mintea mai bine decat vinul ( nu in exces) si un orgasm. Ma pun din nou in pat si imi asez patura pe mine si pe podea, cum era si inainte ( imi permit luxul asta pentru ca e abia noua dimineata). Asa... as fi vrut sa-si ceara scuze, dar pe langa fapul ca nu s-a intamplat, realizez si ca nu are sa se intample. Asa e el si asa sunt si eu, mai greu cu scuzele. Oare sa las de la mine? Nu ar fi rau, data fiind situatia si tinand cont de dorintele mele... „sa dau uitarii” acest gand, aproape imi provoaca un nod in gand, dar cu vinul ce coboara incet in stomacelul meu si imi maingaie gatlejul este imposibil.
Ma opresc din baut dupa al doilea pahar si intru in dus. Sunt sigura ca deja am limba cam dezlegata, iar mintea mi-e usoara, asa ca trebuie sa am grija la ce spun si ce fac, sa-mi ingreunez gandurile ( sa nu iasa afara). Dupa ce ma usuc cu totul ma imbrac cu inste haine obisnuite: blugi mulati, tricou destul de decoltat mulat – desigur ca am si dantelutele pe mine, dar sunt prea marunte ca sa le mai pun la socoteala – si niste pantofi cu toc cui. Ies pe hol si ma indrept catre apartamentele artistilor mei preferati. Ochii imi fug catre cea a lui S., din obisnuinta ultimelor zile, in care il ignoram pe J., dar de data asta vreau sa vad ce mai face si fratele cel mic.
Bat usor in usa de lemn, dar nu raspunde, asa ca apas pe clanta si surprinzator usa se deschide, ma rog, nu chiar asa de surprinzator – e atat de neglijent uneori! – si intru in camera. Trec de micutul hol si intru in sufragerie, care este destul de ordonata, ma indrept catre dormitor si il descopar si pe acesta pustiit, dar mai dezordonat, insa se aude un fredonat domol. „Ciulesc” urechile si detectez sursa in baie, iar picioarele mele, in mod automat, o iau intr-acolo.
So close, no matter how far,
Couldn’t be much from the heart,
Forever trust in who you are
And nothing else matters...
Desi intru tiptil, Jared se opreste din cantat, iar eu nu voiam sa se intample asta. Imi arunca una din privirle fixe ( si ucigatoare) cu care m-am obisnuit in ultimul timp. Tocmai i-am intrerupt momentul de liniste si normal ca nu e prea fericit, cu atat mai mult ca sunt eu cea care i l-a intrerupt. Eu in loc sa raspund cu aceeasi privire ma limitez la a-i zambi bland si uitandu-ma la el cu niste ochi mari si jucausi, ceea ce il dezarmeaza. Renunta la privirea tip „mori!” si adopta una ce amesteca curiozitatea, neincederea si uimirea. Buzele carnoase i se intredeschid usor, permitand aerului cald si umed sa evadeze mai usor din plamani, sugerand ca asteapta sa spun ceva, insa pentru cateva secunde aproape neobsevate respitatia mi se opreste, iar ochii mei ii fixeaza buzele, care cred ca au acelasi gust desavarsit, precum imi amintesc. Ratiunea „imi da o palma” si ma opresc din a-l „soarbe din priviri” si vocea imi resuna cu ecou in micuta baie:
- Buna, vrei sa luam micul dejun impreuna? Si adaug un un zambet scurt, dupa care incep sa-mi musc buza.
Nu spune imediat ceva, digerand spusele mele si ma lasa sa-mi molfai buza in continuare.
- Bine... rosteste incet si ragusit ( si reticient).
Ii surad larg si il sfredelesc cu privirea, ceea ce-l face sa se rasteasca la mine:
- Acum ma lasi sa-mi termin dusul!?
- Te astept in sufragerie.
Ma intorc pe calcaie si apuc sa-l vad cum isi da ochii safirii peste cap. Ma trantesc pe canapeaua moale, scotand un icnet de uimire, cand realizez cat m-am afundat si urasc cand se intampla asta (cum sa ma surprinda o canapea?) ! Timpul in care astept se scurge greu, imi tot frang degetele, apoi imi incrucisez picioarele, ajungand sa stau turcest. Imi mai mestec buza, incercand sa dau de cap viitorului apropiat. Sunt sigura ca si el rumega (judeca) cele petrecute si se intreaba unde va duce si sper ca...
- Hei, spune Jared, cu o voce aproape soptita, cu prosopul in jurul salelor, iar apa siroind inca pe el
... sper ca va duce in PAT. Am un nod in gat pe care sa-l inghit. Uneori cand ma uit la el imi zic ca e pur si simplu frumos, iar acum arata precum un zeu grec si cu greu ma fortez sa spun ceva, in linistea stanjenitoare.
- Hei si tie, sa-mi spui cand esti gata!
- Mda, te anunt... imi raspunde si se duce in camera sa-si puna haine pe el (mare pacat).
Mai astept un timp, in care imi numar respiratiile – cincizeci si sapte –, apoi apare si brunetul cu ochi mari si curiosi, ce ma sfredelesc. Se aseaza langa mine, in pozitia lui de smecher, picior peste picior, cu un brat pe spatarul canapelei, incatusandu-mi privirea, ca parca nici sa clipesc nu mai pot, dar pot sa-l observ! E imbracat cu niste jeansi visinii si o camasa pusa neglijent cu vreo trei nasturi descheiati, lasand posibilitatea de a-mi imagina (sau aminti) restul. Parul inca ud sta ravasit si aproape haios. Nu si-a ras barba, dar asta ii confera un plus de masculinitate, buzele ii sunt aproape inexpresive, extrem de sexi, incat fac un efort supra natural sa nu-mi musc sau sa-mi ling buzele, iar ochii rotunzi ma fixeaza in continuare plini de interes.
Nu rup eu tacerea, dar o face el, parca aducand a disperare si totusi ii sunt recunoscatoare.
- Ziceai ceva de un mic dejun, nu?
Ii surad si dau din cap.
- Hai, atunci! Ma indeamna, ridicandu-se si intinzand mana spre mine (miracol!).
Apuc mana si mergem in lineste, eu cu jumatate de pas in urma lui, lasandu-l sa ma traga si din cauza ca nu vreau sa ma vada zambind. Cand ajungem la parter ii zaresc pe ceilalti doi membri ai trupei si mai ca-mi vine sa intru cu capul in pamant, nu stiu de ce. Dau sa-mi musc buza, simtind cum se uita Shannon la mine. Inspir adanc si ridic capul, incercand sa zambesc increzator, doar sunt o diva, nu? Sa plec capul e o prostie. Iutesc un pic pasul sa ajung langa Jared si il apuc mai strans de mana, observand scurta privire intrebatoare a lui. Imi pare rau pntru S. si nici macar nu stiu de ce... de ce am acest sentiment de vinovatie, dar c’est la vie!
O chelnerita ne pofteste intr-un separeu si ne ofara meniurile. In timp ce nu-mi arunc ochii pe meniu ma tot intreb ce ar trebui sa fac: sa il bombardez cu o conversatie lacrimogena? Sau sa il asaltez cu flirturi? Sau sa-l hartuiesc sexual? Zambesc la ultimul gand. Imi ridic ochii peste meniu, observandu-l cum priveste concentrat lista de bucate, e destul de amuzant, mai ca face riduri!
Parca simtindu-mi privirile atintite asupra-i, ridica ochii din meniu si ma priveste curios, cu ochii usor ingustati. Desi parca ar vrea sa ma intrebe de fapt altceva, rosteste doar:
- Te-ai hotarat ce comanzi?
Este chiar haios cum ma iscodeste si e prudent, asteptand ca eu sa deschid subiectul „cheie”.
- Un pahar de vin rosu.
Isi arcuieste spranceana, vizibil amuzat.
- Atat, adaug eu, lipindu-mi de fata un zambet stralucitor.
Clatina abia perceptibil din cap, ii face semne chelneritei si ii da comanda. Intre timp eu incerc sa ma hotarasc ce sa urmeze, caci treaba asta pare ramasa la latitudinea mea. Imi iau parca inima in dinti, cand in sfarsit ma hotarasc la un plan.
- Vreau sa fim din nou impreuna, ii zic simplu, renuntand la lacrimi, flirturi sau harturiri.
Tresare un pic, dar isi controleaza reactia. Se uita la mine cu atentie, incercand sa-si dea seama daca sunt serioasa. Cand isi confirma acest lucru ofteaza si isi muta privirea catre un vid. Paharul meu soseste si iau inghitituri mici, asteptand sa vorbeasca. Nu are rost sa mai adaug eu ceva –orice –, pana nu spune Jared ceva. Pletele ii incadreaza si ii ascund acum chipul, precum o perdea, tainuindu-mi gandurile pe care as putea sa i le citesc pe chip. Paharul meu mai are doar cateva picaturi, inainte ca brunetul cu ochi cristalini sa se intoarca la mine cu un zambet nonsalant si o privire usor melancolica.
- Dar cand ai decist tu ca numai suntem impreuna?
Ma blochez, efectiv. Este incredibil! El, adica. Nu-mi vorbeste, se imperecheaza cu mai stiu eu cine si imi sugereaza ca noi, de fapt, formam un cuplu !? Dupa socul initial incep sa rad in hohote, iar cand ma linistesc ii arunc niste vorbe muscatoare, dar mieroase, numai sa vad cum reactioneaza:
- Cam atunci cand am descoperit o duzina –exagerare – de sutiene in apartamentul tau.
- Ah, eu credeam ca atunci cand ai inceput sa preferi compania dragului meu frate, ma inteapa el.
- Suntem doar prieteni, rostesc incet, zambetul stergandu-mi-se de pe chip.
Se abtine de la alte comentarii si se apuca sa-si savureze micul de jun cald si imbietor. Dau sa ma ridic de la masa, dand pe gat ce a mai ramas din vin, dar el ma prinde de incheietura.
- Asteapta-ma, te rog, sa-mi termin masa.
Desi a sunat mai mult a comanda, deca a rugaminte, ma asez la loc si inspir adanc, rotindu-mi ochii in orbite. Surade multumit si contunua sa manance lent, exasperant de lent si eu astept, fixandu-l cu privirea, cu zeci de ganduri ravasindu-mi mintea si stiind ca el stie (mda: stiu ca stii, ca stiu, ca stii...) ceea ce fac si este foarte multumit de asta.
Termina si el, in sfarsit! Plateste nota si ma ia usor de mana, conducandu-ma, intr-un ritm leeent catre – asa se pare – apartamentul lui. Trecem iarasi pe lnga S. si restul si evit contactul vizual, ceea ce pare sa faca si Jared.
Se opreste imediat ce incuie usa si ma saruta cu patima, lipindu-ma de usa, imi zdrobeste buzele, le musca aproape violent si isi infinge limba fierbinte printr ele, cecetand cu atentie gura mea, in timp ce trupul lui se lipeste mai mult de al meu, cu bratele incolacindu-ma. Instictiv, imi strecor si eu limba printre buzele sale pline si o simt de parca mi-ar aspira-o, atragand-o tot mi adanc in vidul gurii sale, gustand-o cu nesat. Constiinta mea se trezeste la viata si ma desprind usor de el, cat imi permite.
- Ce e? Intreaba Jared, inainte sa apuc sa spun ceva. Suntem impreuna, nu-i asa?
- Da, dar...
- Atunci lasa-te in voia mea, numic nu ar trebui sa mai conteze in rest. Esti numai a mea, acum.
Ma saruta si ma brutal, mai pasional. Protestez cand simt ca sangele mai are putin si tasneste din buza mea, iar el incetineste ritmul, dar nu se opreste si se concentreaza la hainele mele, isi lipeste mainile reci de pielea mea prea calda, pe sub tricoul mulat. Tremur usor, din cauza diferentei abrupte de temperatura, il simt cum ma strange de talie si imi zic ca ar trebui sa-i urmez sfatul, ar trebui sa ma abandonez macar un pic, macar acum, dupa multa incordare – si multa lipsa de sex alias dragoste –, lasandu-ma in „voia lui” si poate o sa-mi limpezesc mintea cu un orgasm, precedat de mic-dejunul meu sangeriu.
_______________________________________
Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare
|
|
e independenta,inteligenta,descurcareata,cu principii,interesanta(+il cunoaste pe jhonny depp),daca as avea un gen de fata ea ar fi genul meu(stiu,a sunat gay)
)
