Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 3063
|
|
Capitolul 15 – Iesim
Afara s-a intunecat, atunci acum este momentul. Ma uit la el, el se uita la mine si zambim.
- Doar sa-mi iau geaca, frumoaso.
Astept si ma bucur in sfarsit ca iesim. In cateva clipe el este langa mine si imi intinde bratul. Ii zambesc nonsalant si imi pun mana pe a lui. Brunetul inchide apartamenutul si pornim spre lift. O luam pe iesirea din spate, deoarece el se asteapta ca in fata hotelului sa fie caveva zeci de fane.
- Deci unde mergem?
- In centru.
Accept doar printr-o miscare a capului si ne indreptam pas cu pas intr-acolo. Facem o pereche frumoasa, asa ca ma astept ca fiecare om de pe strada sa se holbeze la noi si am o presimtire despre cum vrea el sa terminam seara, dar eu nu o sa-i dau satisfactia, nu trebuie, dar poate el se va enerva. Este un tip calculat si nu-i plac socotelile cu un alt rezultat decat al lui. Nici unul nu vorbeste, eu ma uit la cei din jur, iar el nu stiu, dar am o vaga idee despre ce are in gand: nu ii place ca eu nu vorbesc despre toate tampeniile, cum fac fetele in general si ca nu ii umplu capul de povesti care nu-i trebuie. Totusi are dreptate intr-un fel, ar trebui sa fac conversatie.
Imi intorc capul spre el, in acelasi timp dandu-l si putin pe spate. Ii surad si el se uita arrogant si vesel la mine, de parca ar fi contele nu stiu care, de rangul x al reginei Angliei si tocmai imi acorda o favoare.
- Observi cum fiecare chip se intoarce la noi? Fie barbat, femeie sau copil?
- Da, vad si inteleg ca iti place.
- Normal, ii spun zambind radiant. Poate unii te stiu de la TV.
- Este o posibilitate mare, dar eu am vrut sa vin pe aici, sa le dau ceva de barfit paparazzilor. O femeie cu ochi de felina nu trece neobservata, dar una langa un rockstar este cu atat mai mediatizata.
- Oh, sa inteleg ca profiti.
- Tu nu profiti? Ma intreaba el cu subanteles.
- Eu!? Nu profit!
- Cum sa nu! Radiezi in lumina reflectoarelor si alaturi de mine chiar asa si este.
- Sunt obisnuita, ii spun eu cu o voce infumurata.
Continuam sa mergem, dupa ce linistea se asterne. Stiu ca mai avem de mers, iar nici unul nu scoate o vorba. Nu imi place spartul gheatarilor! Dar asta e, e ceva important si pe de alta parte chiar are dreptate. E interesant sa te plimbi brat la brat cu cineva ca el si ma simt magulita cand vad oamenii uitandu-se mai mult la mine dect la el, desi stiu ca si Jared favorizeaza privirile pline de interes ale oamenilor.
- Cum e in timpul concertelor? Il intreb deodata.
Zambeste, parca multumit si ia o gura de aer, ca sa inceapa sa vorbeasca, aratandu-mi ca va fi ceva de povestit.
- E uimitor, aproape imposibil de descris sentimentul de a fi in fata a zeci de mii de oameni. Ei ma iubesc, iar sentimentul e reciproc. E imposibil sa nu iubesti pe cineva care te iubeste. Ador sa ii stiu pe Tomo si Shann in spatele mele. Tobele fratelui meu, chitara bas si apoi maninile mele trecand in viteza peste chitara electrica, de multe ori aceea fiind Artemis. Oamenii canta cu mine, mai ales fetele si eu ma simt stapanul lumii. E un sentiment coplesitor si nu vreau sa renunt prea curand la el, desi de o vreme mi-a intrat in sange. E ca un drog. Parca scot discuri numai ca sa am ce canta, nu pentru altceva.
- De ce ti-ai numit asa chitara?
- Pentru ca este puternica si frumoasa si iute, ca Artemis as putea spune. Ea era cea care misca coarda arcului si nimereste mereu tinta, care pentru chitara mea este centrul inimilor oamenilor si adesea ii vad plangand in timpul concertelor. Ma simt implinit cand ii vad, e uimitor!
- Frumos! Nu am trait niciodata asa ceva, ii spun bland, observand entuziasmul lui, repearea cuvintelor. Nu vreau sa ii ranesc sentimentele spunandu-i altceva.
Ajungem in sfarsit in fata clubului si intram de parca am fi la un bal al regilor. Inauntu este multa lume, agitatie, fum de toate tipurile, ba de atmosfera, ba de la tigari, ba de la jointuri sau narghilele si altele. Mergem la o masa, care in mod inexplicabil este libera. E mai retrasa si e mai intima ceea ce imi place foarte mult. Il privesc ademenitor si ii surad, iar brunetul imi raspunde cu acelasi gest.
- Ce bei?
- Un cocktail cu orice mai putin alcool.
- Fara alcool? Ma intreaba intr-un fel uimit, radicand o spranceana, in acelasi timp amuzat.
- Da.
- Cum vrei tu, pisicuto!
In cateva minute el se intoarce cu doua pahare in mana: cocktailul meu si berea lui. Se aseaza si eu ma cuibaresc la pieptul lui. Pe langa faptul ca imi place si mie sa ma pisicesc, lui ii place mai mult, fiindca “detine” controlul.
- Cum te intelegi cu Shannon?
- Cum ar trebui sa se inteleaga orice frati. Suntem destul de apropiati, avem micile noastre dispute, dar eu il iubesc si el ma iubeste.
- Doar atat e de spus? Il mai trag eu de limba, cu ochii mari si rugatori.
- Nu. Numai ca nu toti sunt dispusi sa asculte…
- Eu sunt!
- Si nu sunt eu mereu dispus sa povestesc, imi inchide el gura.
Ma bosumflu si mai iau o gura din bautura mea. Nu sunt suparata, il inteleg, numai ca vreau sa stiu. Tata imi spune ca sunt ca un vampir al informatiilor, cand eu chiar imi doresc.
- Ma duc sa dansez, ii spun, ridicandu-ma brusc de langa el.
Jared doar ridica din spranceana si se uita la spatele meu, in timp ce ma indepartez, probabil la zona dorsala. Sa moara de pofta, ca nu primeste nici o bucatica din mine! Poate doar daca vreau. Totusi mi-a cam stricat dispozitia si acum se presupune ca trebuie sa ma distrez. Sau macar sa par ca ma distrez, imi spun eu cu gandul la el. Sa ii fac cuiva in ciuda e o distractie mai mare, dar… si el se poate distra singur. Ce naiba? Sa-l futa si dracul acum, ca nu vreau sa imi pese, imi spun eu zambind. Ma duc la primul loc care-mi vine in minte: baia. Oglinda ma iubeste si eu o iubesc pe draga de ea. Imi scot rujul din gentuta si imi ung buzele cu el. Mereu am adorat sa fac asta. Lavinia imi spune ca e un tic, dar cui ii pasa, daca mie imi place? Mda.. nu e un gest prea frumos, dar stiu cum sa nu mai fiu atat de evidenta, doar am experienta. Ies si din baie si dau de mai multe cupluri care danseaza sau poate simple perechi si ma strecor printre ele. Peste tot sunt bare, numai ca nu e destul de tarziu pentru striptease.
Cu ochi formati, observ un tip frumos si dragut strand la o masa, cu cate o tipa la fiecare brat. Fleacuri! Ii zambesc frumos, el fiind deja cu privirea dupa mine. Pacat ca nu sunt imbracata si eu mai potrivit pentru o astfel de afarcere, de fapt hainele mele sunt mai de zi decat de noapte, dar asta e! Trebuie sa ma invat minte asa, numai ca niste ochi de pisica nu scapa nicicui. Insa ceva imi pica greu la stomac: privirea lui aroganta din coltul in care a fost pusa masa. Imi vina sa arunc cu un topor in capul lui ca imi strica tot cheful de a face putin misto de tipul asta, care are cam jumatate din varsta lui Jared. Un instinct de-a dreptul primitiv imi cere sa il injur pe fata, dar refuz si imi indrept atentia spre un barbat, care vine spre mine.
- Dansezi?
- Cu cea mai mare placere!
Nimic mai bine decat sa dansezi, cum se poate si sa uiti, numai ca nu prea stiu ce ar trebui sa uit. Dupa vreo doua melodii ale Innei –presupun–, ma indrept la masa ‘noastra’.
- Si oaia ratacita s-a intors, imi spune ironic.
- Termina, te rog!
- Ok, ok, zice, ridicandu-si bratele in aer, in semn de pace. Acum ai vrea sa dansezi pe bune?
Imi iau sucul si beau cu placere, lasandu-l sa astepte cateva momente.
- Doar daca o sa imi spui dupa care-i treaba dintre tine si fratele tau.
- Curiozitatea a omorat pisica.
- Imi asum riscul.
- Atunci hai sus.
Inclin din cap si ma ridic, el ma urmeaza cam in mijlocul clubului, care nu e foarte mare, dar e destul de intim cu tot acest fum si intunericul strapuns de luminile multicolore. Ma tine lipita de pieptul lui si imi zambeste ca un Don Juan. Imi misc soldurile lasciv in ritmul muzicii, iar el se adapteaza. Jared ma rasuceste si ma invarte, de parca am dansa salsa. Incep sa gafai usor, dar nu ma las doborata. Pot sa ii arat de ce sunt in stare si sunt in stare de multe. Dupa o vreme il simt si pe el putin extenuat si incetinim ritmul, chiar daca muzica nu o face. Mainile lui sunt pe spatele meu aproape de fund, dar parca ceva il retine, poate bunul lui simt, iar mainile mele sunt asezate pe pieptul lui, facandu-si siesta. Ochii nostri se privesc si contactul este placut, linistitor, dar in acelas timp este si electrizant.
Vag aud numele lui, dar nu iau in seama asta, pana cand capul brunetului se intoarce, rupandu-ne legatura. Imi intorc si eu privirea spre o tipa satena, cu suvite verzi si ochi tot verzi, dar mlastinosi.
_______________________________________
Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare
|
|
.
.
<
