Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 3063
|
|
Clar de luna
Eram murdara si ma simseam murdara. Ma refugiasem pe balcon, dupa o zi lunga si am inceput sa-mi plang de mila. Toata lumea credea ca sunt o ciudata, nimeni nu ma vroia. Ei ma urau, dar multi nici macar nu stiau de ce.
Ma gonisera cu bulgari de noroi si cu toate lucrurile care le erau la indemana. Erau sadici, infioratori si nu-I puteam intelege. Nu le putam intelege dispretul lor violent.
Ochii imi erau inundati de lacrimi, fata mi se schimonosise de durerea singuratatii mele, de durerea urii lor, de durerea urii mele. In scurt timp nu mai aveam aer, plangeam in sughituri, fara incetare.
Afara cerul era negru de suparare si ploua incet. Cand picurii de apa au incetat sa mi cada, norii s-au spart, lasand la vedere o luna rotunda. Plinatatea ei ma infricosa.
Spasme violente imi cutremurau trupul. Sangele fierbea in mine. Simteam cum ma schimbam in acea creatura hidoasa de care, pana si eu ma temeam. Imi era frica de ce as fi putut face in timpul in care nu mai eram eu insami.
Dintii mi se prelungeau, un par des crestea pe mine, acoperind-ma in intregim. Membrele mi se alungeau, maxilarele imi creseau, deveneau mai proeminente, modeland un bot animalic.
Transformarea, care de altfel era dureroasa, se terminase, lasandu-mi in urma un gust amar. Am adulmecat arerul rece al noptii, ca imi era extream de familiar,
O sete de sange, puternica, mi-a acaparat simturile. Nu vroiam sa-l beau, doar nu eram un nenorocit de strigoi, vroam doar sa-l vars, sa-l sim, sa-l miros, sa-l aud scurgandu-se.
Am trantit usa balconului de parete si am mers intr-o camera ciudata, cu zeci de fete, de jur-imprejurul incaperii, pe peretii purpurii. Am sfasiat toti acei ochi, care ma priveau acuzator si care erau incredibil de enervanti, insa nu am gasit nimic viu.
Am ascultat in liniste, cautand o forma de viata. Un nivel sub mine, se afla o inima vioaie, care pompa acel lichid sabgeriu, care imi prov
Lumina lunii stralucea peste tot, nu aveam sa oca extaz. Am daramat o alta usa si am fugit pe trepte, cu disperare. revin prea curand la forma aceea insipida si efemera.
Am inspirit aerul, in cauratea prazii mele.Cand m-a vazut a urlat, zgariandu-mi timpanele, dar nu ma deranja, ci imi umplea inima, ma facea sa tremor de placer, insa ochii verzi ai creaturii imi dadeau fiori, mi se pareau mult prea cunoscuti.
Stai, Ria! Nu face asta! Mi-a zis femeia, inspaimantata.
Cuvantul “Ria”suna de parca ar fi fost al meu si nu imi dadeam seama motivul, cu toate astea, nu am incercat sa gasesc raspunsul. Am pasit incet spre ea.
Ria, ma stii! Nu-mi poti face asta! Sunt eu, Layla! Strida ea din nou.
De data aceasta nu am mai stat sa o ascult, ci m-am repezit rapid la ea. Am zgariat-o pe fata, i-am sfasiat panzele ce-o infasurau. Lasasem urme adanci in carnea ei, peretii erau manjiti de sabgele ei, iar el inca mai picura din ranile fetei. Aceasta inca gafaia incet. Auzeam so vedeam cum se chinuie sa respire.
Stiam ca daca as fi lasat-o in starea asta ar fi devenit ca mine, iar eu nu-mi doream sa impart vanatul cu ninmeni si nimic. I-am luat gatul intre dinti si I l-am sfartecat.Mi-am lins, satisfacuta, botul si am plecat in pasure.
Am alergat printer batranii stejari, cat de repede puteam, lasand tot in urma. Ajunsesem in partea intunecata a codrului, unde rar se intalneau palcuri de lumina.
In intuneric, blama imi cadea, coltii mi se retragau. Redeveneam om. Eram din nou pe doua picioare, ma simteam ametita. M-am rezemat de trunchiul unui copac si m-am lasat jos, dar cu grija, sa nu patrund in lumina.
Un gust ,etalic, sangeriu imi persista in gura, imi provoca migrene si greata.
In vant, se auzeau urletele lupilor sau poate urletele semenilor mei. A inceput, incet-incet, sa-mi aduc aminte ceea ce facusem cand nu eram eu insami. Imagini sterse se derulau in mintea mea: imi distrusesem camera, sfasiind postarele si plusurile mele, daramasem o usa si o omorasem pe Layla. Layla…. Cand am revazut ultimul tablou mi s-a pus un nod in gat, starea de rau devenise si mai puternica, iar ochii mi-au devenit izvoare amare.
O ucisesem pe sora mea, singura persoana care ma iubise cu adevarat. Plangeam din ce in ce mai mult si mai zgomotos. Acum eram cu adevarat singura, iar dezgustul fata de mine ma sufoca. Incepeam sa inteleg repulsia oamenilor.
Dupa o vreme, ma mai linistisem, putin. Atunci am auzit covorul de frunze fosnind sub greutatea unor pasi. Mi-am ridicat privirea inspre baiatul care statea in fata mea in reflectoarele argintii. Era frumos. Ma simteam vrajita de el, chiar si fara sa-l cunosc.
- Nu plange sub clar de luna, imi zise al, incet si ragusit. Simteam cum mi se ridica parul de pe ceafa.
Eu i-am zambit sters si trist, insa el mi-e suras bland. M-am ridicat in picioare si l-am privit cu mai multa atentie.
Baiatul mi-a intins mana, sa patrund si eu in cercul lui luminous. Am stat o clipa sa ma gandesc cum sa evit inevitabilul, dar nu am gasit o solutie. Am intins mana, stingand-o pe a lui si m-am lasat trasa de el.
Ochii nostril sclipeau puternic. A dat sa spuna ceva, dare u l-am redus l-a tacere. Mi-am apropiat buzele de gatul lui si mi-am infipt caninii, care deja crescusera si se ascutisera, sub efectul lunii pline. M-am retras si m-am uitat in ochii lui. El ma privea intrebator.
Acum ne transformam amndoi. Stiam ca ii distrusesem viata, dar un impuls egoist dinauntrul meu m-a indemnat sa-mi inlatur singuratatea, care ma otravea incet, dar sigur, de-alungul atator ani.
Scuze de greselile gramaticale.
_______________________________________
Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare
|
|
Pai originala, da si nu, oricum merci m,ult!