anorexiCat
Human
 Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 198
|
|
Esti tare draguta, multumesc ^^. Uite continuarea. Sper sa iti placa.
despre Sarah Jessica Emily Huntington
Sarah Jessica, precum multe alte persoane, îşi programa fiecare minut din viaţă dinainte cu câteva zile. Tabierturi, rutină, confortabilitate. Toate erau lucruri de care ea, micuţa de douăzeci şi cinci de ani, le adora cu toată fiinţa sa, încă de copilă.
În fiecare dimineaţă se trezeşte la ora şapte, pentru a fi sigură că nu iroseşte viaţa, îşi bea cafeaua în dormitor, sub pătura călduroasă, unde rămâne adormită până la ora opt, privind răsăritul răcoros de după perdelele vaporoase. Pictează de la zece la trei, din când în când chiar mai mult, dacă îşi găseşte o sursă de inspiraţie majoră. Desenează frenetic, de multe ori în propria sufragerie, îmbrăcată doar în halatul de baie, cu părul ud şi pielea iritată de frig. În zilele frumoase picteză afară, lăsându-se mângâiată de razele calde şi egoiste ale soarelui, în faţa muzeului Yorkshire.
Miercurea ajută ca voluntară la tot ceea ce se poate. Îi plac copii, cu ochii mari şi lacrimogeni, cu feţele albe precum ale îngerilor din picturile bisericilor şi mânuţe curioase. Îi place să îi privească în timp ce se chinuie, cu limba rozalie prinsă între buze pentru a da dovadă de concentrare, cu fruntea încreţită, în timp ce trag linii drepte pe pânze moi. Odată le-a prezentat nuanţele pe care le folosea ea în pictură, amuzată peste culme de mirarea lor la aflarea faptului că albul era de fapt alb de zinc, iar galbenul, galben de crom.
O numeau Rah de Verona, din cauza rochiei verzui pe care o purta din lună în lună.
Noaptea adormea greu, gândurile fugindu-i dintr-un colţ al lumii în altul. Când reuşea să stea până după unu, se ducea fericită la oglindă, examinându-şi trăsăturile. Acelaşi chip de copil ca a micuţilor, cu irişi maronii şi păr castaniu, revărsat în suviţe graţioase, cu piele rozalie şi buze pline. La ora aceea târzie, se găsea încântată de tot, spre deosebire de timpul zilei, când reuşea cu greu să îţi cureţe tenul fără a fi dezamăgită de aspectul său.
Însă acum se mutase, îşi aminti ea, în timp ce se ridică de pe saltea. Doamna Huntigton îşi convinse într-un târziu soţul că fiica lor trebuia să se acomodeze singură, să se pună pe picioare. A fost anunţată că se mută cu câteva zile înainte, astfel încât să aibă timp pentru bagaje. Însă exceptând sentimentul de disconfort pe care il dădea casa aproape goală şi nevoia de a îşi schimba orarul, nu simţea nimic.
Oare ştia pe cineva aici, în afară de mătuşa ei?
Trebuia să cumpere câte ceva. O lampă pentru citit, câteva pensule de rezervă, covoraş pentru intrare, un fotoliu confortabil, pernuţe şi lenjerie de pat, o lustră, odată ce în prima zi a spart-o pe cea din bucătărie, ustensile de bucătărie şi mâncare pentru ziua respectivă.
Îşi luă haina şi o eşarfă mătăsoasă, primită din partea mamei sale înainte de plecare, ieşind.
Strada, ca de fiecare dată, dormita într-o linişte morbidă.
_______________________________________
Damn, I`m a hot cat >. < !
|
|
. Daca vreti, va dau si voua. Nici nu banuiti sa transformari elaboroase si mistice am sa fac eu aici *^*. Bine, nu mistice ca nu ma omor dupa sf, dar tot o sa fie ceva.
. I`m really cute, nuh 
)? Si modesta, doar ca nu se vede de la distanta mica.
