Oxygen
Human
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 152
|
|
Flori de cireş şi Coca-Cola
de Sidney Sheldon
Sincer, când am început-o, nu mă aşteptam să-mi placă, numărându-se printre cărţile primite de la o mătuşă. Tot din acele cărţi am citit alta, care m-a dezamăgit total şi mă bucur că am ales ca următoarea să fie aceasta, fiindcă a şters gustul amar lăsat de cealaltă. :]]
Sincer, nu am mai auzit până acum de Sidney Sheldon, aşa că am căutat câte ceva despre el pe Google. Părea un moşulică tare simpatic. :]]
Aşa, în legătură cu cartea. La început, când am văzut coperta groaznică şi titlul neinteresant, am zis că nu mă ating de ea. Asta până am citit rezumatul ce conţine cuvântul magic "Tokio" şi mi-am zis: "Stai aşa, asta e de mine."
Cartea prezintă povestea unui tânar pe nume Masao, ai cărui părinţi sunt deţinătorii unui imperiu industrial. Prologul descrie moartea părinţilor săi, un accident de avion survenit în America. Masao, ce nu avea decât optsprezece ani, a moştenit peste noapte tot ce au clădit părinţii săi şi, împreună cu unchiul şi mătuşa sa, pleacă în America, pentru a aduce acasă rămăşiţele părinţilor săi. Unchiul său, ce vroia imperiul colosal industrial doar pentru el, croişte un plan pentru a scăpa şi de ultimul obstacol ce-i stătea în cale pentru a ajunge stăpânitorul bunurilor cumnaţilor săi. Astfel, Masao ajunge să joace şah cu unchiul său, miza fiind propria-i viaţă. Masao dă dovadă de curaj, putere, încredere şi, ceea ce e evidenţiat cel mai tare în carte: isteţime. Băiatul reuşeşte să scape de fiecare dată de unchiul său, de detectivi, de poliţie şi reuşeşte să se strecoare printre locuitori. Tot în timp ce fugea de unchiul său, Masao se îndrăgoseşte, îşi face prieteni noi, reuşeşte să vada America, lucru pe care trebuia să-l facă împreună cu tatăl său, observă stilul de viaţă al americanilor, reuşeşte să vadă viaţa cum nu o mai văzuse până atunci. Cartea e plină de suspans, fapt pentru care pur şi simplu nu am putut să o las din mână.
Ceea ce m-a impresionat cel mai tare a fost modul de gândire a lui Masao, anticipând fiecare mişcare a unchiului său, reuşind să pară un simplu muncitor în propria-i firmă. Aşa cum spuse şi Teruo, unchiul băiatului: "La jocul de şah nu contează şah, ci şah-mat", Masao a reuşit să-i dea un şah-mat când se aştepta mai puţin.
Un joc dus până la limite, ce implică multă isteţime, creativitate şi, cel mai important, doi oameni dispuşi să dea orice pentru a-şi atinge scopurile, fie ele rele sau bune.
Recomand cartea tuturor, pentru că, cel puţin eu, am savurat fiecare cuvânt şi mişcare făcută de tânăr.
Modificat de Oxygen (acum 13 ani)
_______________________________________ Ma lăv:

Here is my cup of care. ^^ Oh, look! :O It`s fucking empty. :|
|
|