Oxygen
Human
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 152
|
|
Fata se îndreptă zâmbind către camera în care prietenul ei cel mai bun trebuia să fie. Vroia ca el să fie primul pe care să-l vadă în acea zi . Deschise uşa în grabă,însă nimeni nu era în cameră. Costumul pe care el trebuia să-l poarte, costumul ce ea l-a ales special pentru el, era aşezat frumos pe spătarul unui scaun. Observă pe biroul din faţa acestuia o scrisoare frumos împachetată. O deschise şi recunoscu din prima scrisul îngrijit al prietenului ei.
„Draga mea,
Am ceva să-ţi spun înainte să te las să pleci. Nu te voi opri, îţi voi da drumul, chiar dacă inima îmi plânge. Deja m-am obişnuit cu durerea asta, în toţi aceşti ani în care am încercat ca tu să nu afli ce simt pentru tine, pentru că ne-am putea îndepărta. Credeam că putem rămâne aşa, nu credeam că va durea. În ziua în care cel mai bun prieten mi-a spus că vrea să te cunoască mai bine, am simţit cum se rupe o parte din mine. Nu aveam cum să-l împiedic, nu aveam nici un drept. Mi-a spus că ţine la tine, că te va proteja, tot ce-am putut face a fost să-l încurajez. A început să mă întrebe despre tine, ce-ţi place şi ce nu. I-am spus că nu-ţi place fumul de ţigară, că nu bei, că eşti sensibilă, că iubeşti animalele, că urăşti să fii singură, de aceea ar trebui să fie mereu lângă tine. Îi zâmbeam, dar în adâncul meu mă rugam să nu reuşească, vroiam ca tu să-i spui “nu”. În final ai acceptat să fii cu el, iar eu începusem să mă simt în plus. Vă consolam pe amândoi când vă certaţi, lui îi dădeam sfaturi, ţie îţi ziceam să-i mai dai o şansă. Vedeam cum, zi de zi, voi vă apropiaţi din ce în ce mai tare. Uneori vroiam să te văd nefericită, vroiam ca el să se despartă de tine. Mi-am propus să-ţi zic ce simt pentru tine, indiferent de ce va urma. Dar am fost prea încet, în aceeaşi zi el te-a cerut de soţie. Te-am felicitat, deşi înăuntrul meu totul se năruise. Ştiu că acum porţi rochia de mireasă pe care ai cumpărat-o cu mine. Arăţi superb în ea, deşi mi-aş fi dorit să te fi îmbrăcat aşa pentru mine, nu pentru el, pentru că, dacă aş fi avut mai mult curaj, acum ai fi fost în braţele mele. Şi ştiu că am fost un fraier, pentru că, din cauză că nu ţi-am spus mai devreme, acum te pierd de tot. Mă rugam să realizezi că pe mine mă vrei lângă tine toată viaţa şi aş fi un mincinos dacă aş spune că încă nu-mi doresc ca tu să te răzgândeşti. Am aşteptat atât de mult acel moment în care iubirea ta pentru el să se sfârşească...Şi tu mă ştii, sunt un egoist. De aceea nu voi fi prezent azi la nunta ta, m-am săturat, voi încerca să scap. Nu vreau să vă văd nici măcar din întâmplare, voi doi arătaţi prea bine împreună. Cu toate acestea, vă doresc amândurora tot binele din lume şi aş vrea să ştiu că voi sunteţi fericiţi, pentru că nu mi-ar plăcea ca, peste mulţi ani, să ştiu că mi-am sacrificat inima pentru nimic.
Iubito, nu înceta să zâmbeşti! Transmite-i fratelui meu să aibă grijă de tine. Să fie un soţ mai bun decât aş putea eu să fiu. Să-mi facă favoarea asta...”
Chipul îi era înecat în lacrimi. Prietenul ei de o viaţă, băiatul pe care-l iubise atâta timp, recunoscu, la rândul lui, că simte ceva pentru ea fix în ziua în care ea trebuia să se căsătorească cu un alt băiat. Nu ştia de ce plânge. De fericire, de tristeţe… Ieşi grăbită din cameră şi se izbi de viitorul ei soţ. -Unde fugi ? Trebuie să mergem, spuse, trăgând-o brutal de mână. Ne aşteaptă toată lumea. Fata se smuci şi îi spuse: -Un singur om contează acum. Şi inima mea e la el. Crezi că ţi-aş putea dărui inima mea pentru toată viaţa dacă ea nu îmi mai aparţine? Şi fata fugi, căutându-l.
Sper că v-a plăcut.XD
Modificat de Oxygen (acum 13 ani)
_______________________________________ Ma lăv:
Here is my cup of care. ^^ Oh, look! :O It`s fucking empty. :|
|
|