Oxygen
Human
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 152
|
|
Well, asta a fost o temă pentru acasă la română. :]]
Bătrânul şi marea
Oftând trist, privind apusul soarelui. Un început promiţător al unei poveşti de dragoste. Un "el" şi o "ea" care se luptă pentru a fi împreună mereu, exact ca cerul şi pământul, unul lângă altul, protejându-se reciproc. O poveste despre viaţă, a cărui subiect este dragostea sfâşiată de către viaţă, de către acest principiu amar, ruptă în bucăţele; bucăţele aruncate în voia vântului, duse undeva departe, unde se topesc în adâncul sufletului, unde cuvinte şi gânduri seci nu pot ajunge. Un clasic.
Lacrimi amare îi alunecau pe obraji, pierzându-se undeva prin barba neglijentă, lungă. Ochii-i înecaţi în viaţă alunecă pe partea cealaltă a lumii, acolo unde soarele nu poate lovi. Era ultima clipă, ultima parte din a sa existenţă şi timpul părea că se scurge atât de repede, prea repede. Putea oricând să renunţe la acest gând sinucigaş, putea oricând să se întoarcă la familia sa, ducând o viaţă normală, liniştită, atât cât mai putea. La optzeci de ani nu putea decât să reflecteze asupra faptelor sale, realizând că şi-a îndeplinit scopul pe lumea asta, că a dat viaţă unor copii şi i-a pus pe picioare. Însă el, cu aceeaşi inimă de adolescent, nu făcea decât să-şi îndeplinească dorinţele arzătoare, dorinţele egoiste, parcă fiind singurul om de pe pământ. Deşi bătrân, aceeaşi minte de copil.
-Optzeci de ani de chin iau sfârşit în această seară, şopti, zâmbind fericit.
Nu se înţelegea nici el, darămite noi. Un amalgam de sentimente şi gânduri îi străbăteau mintea şi inima, simţea acel ceva ce îl împingea spre a-şi îndeplini dorinţa. Era viaţa lui, făcea ce vroia cu ea. Ce gând nebun!
Se descălţă şi păşi înainte. Soarele deja apusese, iar peisajul de-atunci era de nedescris. Simţea nisipul fin mângâindu-i tălpile, încă fierbinte fiind. Ajunsese la apă, valuri mici spărgându-se de ale sale glezne, parcă chemându-l, zâmbindu-i jucăuş. Râse scurt şi, cu o aprobare din cap, înaintă.
- Iubesc o femeie schimbătoare, mereu nervoasă, mereu calmă. Iubesc o femeie fără inimă, fără suflet, o femeie mereu rece. Iubesc marea, singura femeie ce m-a făcut să mă simt în siguranţă şi dacă aş avea o ultimă dorinţă, aceea ar fi să adorm în îmbrăţişarea sa.
Închise ochii şi se lăsă apa să-l acopere, un sentiment de pace încălzindu-i trupul.
_______________________________________
Ma lăv:
Here is my cup of care. ^^ Oh, look! :O It`s fucking empty. :|
|
|
)