Teenager
мαяs Δ.
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 4009
|
|
Suflete pereche
Când noaptea vine peste noi, când ne îmbrățișează cu stele ei lucitoare, să ne îmbrățișăm și să uităm că suntem oameni imorali sau morali. Să fim un întreg, să ne unim, să fim o himeră albastră, o singură inimă și două creiere nebune. Dacă aș putea te-aș absorbi în sufletul meu, te-aș ține încuiat acolo ca să nu mi te ia nimeni niciodată. Să curgă apa-n vană ca râul în cascadă, să pun spumant în ea cum și ploaia își varsă prafurile divine în fluvii. Să se umple și să dea de dinafară, să ne inundăm capetele cu clăbuci albi, să sperăm că ne vom pierde mințile. Să ne ținem strâns, să nu lăsăm valul să ne despartă, să-ți văd ochii sub apă, să te văd așa cum ești, iar la fel să faci și tu. Ochii ți-ar lucii halucinant în vârtejuri, iar eu m-aș topi, m-aș topi în sufletul tău ca să mă ții mereu cu tine. Să ne unim prin buze, să ne sărutăm și să ne înecăm. Să simțim apa cum ne invadează mintea, ar fi prea bine, prea ușor, dar imposibil.
Cada se umple până la o treime de fund, iar mintea mea curată și conștiincioasă închide robinetul. Partea mea jucăușă stinge luminile în apartamentul de la etajul șapte. Ah, ce frumos ar fi fost dacă făceam o baltă albastră din blocul ăsta infect, am fi scăpat lumea de niște păcătoși, oricum, niște drogați imbecili. Dar totuși sunt atât de geloasă pe ei, căci au mintea dementă, de fapt nici nu cred c-o mai au, ah. Oglinda mare din baie e acoperită de aburi groși și albicioși, nu îmi pot vedea trupul dezgolit de blestematele haine în ea, numai tu mă poți vedea, sunt numai a ta.
Apa frige, mă pișcă picioarele, atât de bine... Pielea mi se contopește cu căldura din vana și văd aburii cum ies din ea, ca o saună. Suntem ascunși în ei, ne camuflăm, ne ascundem de ceilalți, dar suntem împreună și așa nu-mi pasă de nimeni decât de tine. Nu pot respira fără tine, nu am suflet fără tine, sunt condusă de dezgustătorul creier fără tine, sunt un robot fără tine, aș prefera să ard în Iad decât să fiu fără tine.
Te strecori în spatele meu și mă cuprinzi cu brațele de pântece, sprijinindu-ți bărbia de umărul meu drept și îți simt ochii adormiți cum sunt înveliți de ale tale pleoape conturate de mici vene roșiatice în formă de stea. Pentru un moment închid și eu ochii-mi negri și îmi pun palmele peste mâinile tale, pipăindu-le pe sub apa clocotită, dar atât de protectoare. Îți simt pielea pură și curată de orice păcat, te simt atât de vulnerabil, te simt trist și nu vreau să fii așa. Îmi întorc gâtul și îți sărut buzele moi și amorțite, atât de dulci și de ude...
Trupul îți reînvie, iar mâinile ți se plimbă peste corpul meu ce stă ca o păpușă în mână unui păpușar în îmbrățișarea ta permanentă. Ne pierdem în timp și spațiu, totul se întunecă, iar apoi se luminează în albastrul apei mult iubite. Să fim cufundați în înfierbânțeala sărutului, să dăm dracului mintea proastă și dezgustătoare, iar nimeni să nu mai poată face ce facem noi, să fim unici, să moară toți, nu-mi pasă. Ah, când sunt cu tine îmi pierd capul și e atât de bine... Ești nebunul meu, ești numai al meu, dar de fapt eu îs a ta, nu contează.
Uneori vreau să iau o lamă și să-mi scot creierul din cutia craniană și să-l arunc la gunoi, să fiu un morun și să îți sărut buzele mereu. Ar ploua cu sângele meu, am face baie în el, totul ar fi atât de roșu, dar n-aș fi speriată, nu mai mi-e frică de nimic dacă ești lângă mine, pot face orice dacă ești lângă mine, absolut orice.
Stând peste tine în apa călduță te privesc și te admir. Mereu ai fost așa de frumos pentru mine. Să-i ia naiba p-ăia care te-au făcut urât. Ești superb, ești cavalerul meu, vagabondul meu, satanistul meu, îngerul meu, ești tot ce vreau eu să fii, iar eu sunt tot ce dorești tu să fiu. Chiar și așa copil cum ești tu, cu ochii tăi căprui ca frunzele toamnei, cu părul tău roșcat și ciufulit, tu tot ești frumos în ochii mei și mereu vei fi, ți-o jur pe focul de pe plajă și pe stelele de pe cer. Putem fi cine vrem noi să fim, nu ne pasă de nimeni, trăim în Paradis fără ca nimeni să știe, suntem ascunși sub abur momentan.
Săruturile noastre dulci continuă și îmi pierd respirația în buzele tale, ochii ni se unesc, pupilele ni se dilată, lama să alunece lin pe gâtul meu și să-mi scurgă sângele infectat. Să se facă apa roșie, să se facă! Să scap o dată pentru totdeauna de cap, nu am nevoie de el, tu ești totul pentru mine, nu te pot pierde. Hai, să curgă minciuna în apa pură și să se distrugă la contactul cu Perfectul, cel mai letal acid de pe lume existent de când nu era nimic aici. Să ne unim, să ne unim!
Să îmi explodeze pielea de la Perfect, să mi se verse toată ființa în tine, să fiu ca o licoare vie care să se plimbe prin trupul tău nestingherit. Nu îți face griji, nu mă vei pierde, voi fi mereu în sufletul tău, acolo unde am vrut mereu să fiu. Oh, ești atât de bun, ești cel care e mai bun ca Perfectul însuși, ești un spirit captiv în trupul unui adolescent, ești divin.
Dacă mi-aș pierde capul aș putea fi înăuntrul tău, ar fi minunat.
O s-o fac, nu mai pot trăi cu acest blestem pe umeri, nu ma pot trăi așa!
Dar nu... Dacă fac asta n-o să mai fim cine vrem noi să fim, vreau să fiu a ta, dar vreau ca și tu să fii al meu. Să fim pentru totdeauna, împreună, să fim divinități. Scopul meu final, l-am găsit.
Apa s-a răcit aproape, stă să piară în aer. Singurii aburi din vană sunt cei care ies din buzele noastre, suntem uniți, dar nu pe vecie. Cel puțin încă nu. Mă opresc pentru o clipă și te privesc, aș vrea să îți zic ceva, dar nu am nimic în minte și așa-i mai bine. Ochii mei îți spun totul, înțelege-mă, dorește-ți același lucru ca și mine, fă-mă să cred că vrei s-o fac.
Înțelegi. Crezi. Vrei.
Nebunule, te iubesc pe vecie, în apă sau în sânge, în ceruri sau în flăcări, în Perfect sau în mizerii, în viață sau mort.
_______________________________________
|
|
