Oxygen
Human Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 152
Ei bine, am văzut acest film cu câteva zile în urmă. Vreau să zic din prima că nu e chiar foarte de groază, având în vedere că eu, care sunt o fricoasă şi jumătate de la moartea bunicii mele, am putut să mă uit la el. E un film coreean inspirat din preacunoscuta poveste "Hansel şi Gretel" pe care o ştim din copilărie, cu acea casă din dulciuri şi toate cele. Ei bine, povestea şi filmul nu au prea multe chestii în comun, în afară de casa din mijlocul pădurii. Copiii nu sunt doi, ci trei [Manbok- cel mai mare dintre copii, 13 ani, Younghee- fata mijlocie, 11 ani şi Jeongsun, fetiţa de 7 ani], nu sunt personajele chiar cele mai bune din film şi nu sunt răpiţi de o vrăjitoare rea, ci din contra! Ei răpesc. Sau păcălesc cred să ar merge mai bine.
La prima vedere, cei trei par a fi copiii perfecţi. Frumoşi, inteligenţi, prietenoşi şi toate cele. Locuiesc într-o casă de vis numită şi "Casa copiilor fericiţi", istoria acesteia nefiind deloc una prea fericită, cu "părinţii" lor cam...ciudăţei. Din prima clipă în care îi vezi îţi dai seama că ceva e ciudat la ei. Eunsu, protagonistul, face un accident de maşină lângă acea pădure şi acesta se pierde în profunzimea acesteia, la propriu! Younghee îl găseşte în mijlocul nopţii şi îl conduce acasă, acesta fiind bine primit de toţi, într-un mod bizar de călduros. Eunsu află, apoi, că e imposibil să iasă din pădure. Au loc câteva întâmplări bizare ce îl fac pe bărbat să-şi pună un semn de întrebare. E singurul ce reuşeşte să afle povestea celor trei, ce se dovedesc a fi ceva mai bătrâni decât vor ei să pară, având puterea de a obţine orice numai folosindu-şi imaginaţia. Sfârşitul, ce e mai mult decât surprinzător, cuprinde momentul în care cei trei îşi povestesc trecutul extrem de trist, ce îl înduioşează complet pe Eunsu. Însă, având o iubită, un copil şi o mamă bolnavă ce îl aşteptau acasă, acesta nu a acceptat să le stea alături pe vecie, aşa cum copiii îşi doreau. Într-un sfârşit, copiii acceptă plecarea lui şi îi fac "la revedere" cu zâmbetul pe buze şi lacrimi în ochi. Se dovedeşte, deci, că fraţii nu doreau decât o persoană care să le ofere dragoste şi afecţiune, două lucruri de care nu au avut parte în copilărie.
Pe mine filmul m-a impresionat până la lacrimi. Foarte frumos realizat, dorinţa şi nevoia de dragoste care ajunge la o limită extremă, în care eşti în stare să obligi o persoană să stea lângă tine...filmul reprezintă oarecum un strigăt de ajutor din partea unor persoane ce nu au o voce destul de puternică pentru a se face auziţi. Îi înţeleg într-o oarecare măsură. Doreau o mamă, un tată, un părinte de care să poată depinde oricând. Noi toţi avem nevoie de o astfel de persoană, dar mulţi dintre noi negăm acest fapt.
Eu vi-l recomand din tot sufletul, merită fiecare minuţel.
Aveţi mai jos trailerul, în caz de ce-am scris eu nu v-a convins să-l urmăriţi:
Modificat de Oxygen (acum 13 ani)
_______________________________________ Ma lăv:
Here is my cup of care. ^^ Oh, look! :O It`s fucking empty. :|
