Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 3063
|
|
Acesta este ficul meu de suflet, desi e scris la persoana a treia, as vrea sa va stiu parerile, atat despre felul cum este scris, cat si despre actiune/personaje si nu e nevie sa ma atentionati de greseli gramaticale( cu precadere pentru Katy:]]), pentru ca sunt din neatentie, decat daca sunt colosale:*
Prima parte e mai lunga, asa ca sa dau gust:]]
Luna fugea, era obosită, era aproape sfarşită, dar nu putea sa se oprească, nu avea voie, trebuia sa alerge, chiar dacă în acel moment avea nevoie de somn cât aveau oamenii nevoie de aer. Se simţea slabită, dar trebuia sa ajungă la bătrâna ei casă din munti, care era ascunsă printre brazi inalţi si falnici, o casă din lemn, rustică si plină de farmec. Când a ajuns în faţa uşii a privit casa acaparată de verdeaţă, nostalgia se citea în ochii ei. A păşit pragul si a răsuflat uşurată, şi-a rotit ochii prin cameră si s-a indreptat spre canapea, s-a trantit si un nor de praf s-a ridicat. Luna a zambit, s-a intins, si-a închis ochii si a adormit. Luna s-a trezit pe la ora pranzului odihnita. A avut un somn fara vise, prielnic. S-a plimbat prin casa, inhaland mirosul autentic . Trecuse mult timp de cand nu mai fusese prin partea aceasta a lumii. Era bucuroasa, desi nu o incalzea cu nimic ca era acolo. Casa a fost mereu pustie, fiind singura care trecea pe acolo si de fapt era mereu singura. Uneori nu stia pentru ce traieste, dar stia ca nu vroia sa moara. Ar fi vrut sa gaseasca pe cineva ca ea, dar timp de multi ani a catut si nu a gasit. Era puternica, insa tot trebuia sa fuga, nu le putea face fata acelor gunoaie, erau prea multi. S-a asezat in patul cel mare de la etaj apoi s-a gandit si s-a tot gandit ce avea sa faca. Erau aproape si cu greu putea sa iasa in lume. A cautat in dulap pentru actele ei prafuite si vechi de douazeci de ani. "Am sa-mi schimb culoarea parului" si-a spus hotarat. "Rosul iese prea mult in evidenta, dar nu inca." Si-a luat actele, niste bani si a plecat in spre vechiul orasel, care era la o distanta de circa cincizeci de kilometri. Il vazuse in departare, in timp ce alerga spre casa, dar nu a avut timp sa se gandeasca la el. In cinci minute a ajuns, era plina de energie, dar a vrut sa mearga normal, nu se grabea. A intrat mai intai intr-un mic magazin de la marginea orasului si si-a luat niste haine noi, de care avea urgent nevoie, ale ei erau murdare si sifonate. Era gata sa-l vada pe Derek, un tip strengar care o ajutase in trecut. A mers incet, ca un om obisnuit, uitandu-se la orasul ce s-a modernizat si a crescut atat de mult in ultimii ani. Data trecuta cand il vazuse era mic si nu prea populat. Cand in sfarsit a ajuns la amicul ei, a marit pasul. Biroul era renovat si dotat cu mobila noua. S-a oprit in fata celei care trebuia sa fie secretara lui. A privit-o si a trecut mai departe, amintindu-si de batrana secretara ce salasuise acolo in urma cu douazeci de ani. Cand tocmai vroia sa apese pe clanta fetiscana a tipat dupa ea. - Esti programata? - Nu am nevoie de programare, i-a raspuns roscata. A intrat in incapere si l-a vazut pe Derek inconjurat de hartii. Secretara a intrat si ea imediat formuland niste scuze, dar el a oprit-o dintr-un semn al mainii. - Nu e nevoie de scuze. Acum iesi, te rog. Fatuca a iesit cam bulversata, iar Luna s-a asezat pe scaunul din fata biroului. S-a uitat o clipa la el, admirandu-i trasaturile. Avea patru zeci si patru de ani si se tinea bine. Maxilarul ii era ferm si proeminent, era proaspat barbierit, iar tenul ii era bronzat si proaspat. Ochii negri straluceau cerand noi provocari, parul lui blond era imbogatit de fire albe, dar ii statea bine. Era slab si puternic si arata superb in costumul negru cu cravata rosie. - Buna, Derek, nu te-am mai vazut de mult. Ce mai faci? - Bine, muncesc. Bine ai revenit in Xevo. Arati bine, n-ai imbatranit deloc! A excamat el deloc mirat. -Doar nu te asteptai sa imbatranesc? I-a raspuns razand. Ai familie? - Nu, te-am asteptat pe tine, i-a raspuns el glumind. - Oh, Derek, chiar mi-era dor de tine. Esti unul dintre putinii oameni cu care ma inteleg. - Si mie mi-era dor de tine, i-a zis el cu aceeasi sinceritate. Au stat cateva minute uitandu-se unul in ochii celulalt si zambind cu drag, apoi el s-a aplecat peste birou apropiindu-se de femeie. - Luna, sa fim sinceri, nu cred ca ai venit la mine dupa atata timp doar ca sa ma intrebi ce fac. Deci, ce vrea o vampirita draguta ca tine de la mine? Ea a oftat, apreciindu-i perspicacitatea. Si-a scos actele din geanta si i le-a intins. - As vrea o actualizare, adica stii tu, ar fi trebuit sa mai imbatranesc, dar nu pot, stii bine. Si as vrea sa schimbi varsta, sa apara din nou douazeci. Derek i-a suras si a luat actele. Ii placea fata si nu ii era frica in vre-un fel de ea. Isi amintea cum erau in tineretea lui. O iubise chiar si atunci cand i-a spus ca era vampir si a crezut-o. Ii facea placere sa lucreze cu ea. -Ne vedem peste o saptamana la un suc? - Da, i-a raspuns, imi va face mare placere, dar vezi ca nu voi mai fi roscata. - Bine, ne vedem atunci. Luna l-a sarutat pe obraz si a plecat spre casa ei.
Era bine, dupa cateva saptamani de fuga, Luna era bine, se sumtea mai in siguranta. Desi unul era din cei mai puternici vampiri ai secolului era fugarita, chiar de semenii ei, care erau prea multi pentru a le rezista. De-a lungul secolelor omorase zeci de vampriri Gama, fiinte jalnice care nu puteau gusta sange uman, care puteau sta la lumina soarelui fara sa se arda si care dormeau noaptea la fel ca si ea, dar nu aveau puteri, erau scursuri ale societatii vampirilor, iar Luna trebuia sa fuga de ei. Se catara usor intr.un copac alaturat casei si isi privi inelul de argin incrustat cu rubin, daruit de prietenele ei vrajitoare care erau ingropate de sute de ani. Le ducea dorul, dar asta nu conta. Intra in casa pe geam, direct in dormitorul ei. Isi puse hainele noi in dulap si isi instala protectia in jurul casei, apoi se duse la baie, cu o foarfeca in mana. Se privi in oglinda isi inchise ochii si isi imagina un par negru si des cu reflexe delbastrui curgandu.i pe umeri. Isi deschise ochii si zambi cand zari parul ca abanosul. Cu foarfeca isi mai tunse din par.Ii placea faptul ca parul si unghiile ei cresteau, nu ramanea inghetata ca vampirii Beta, cei de mijloc.
_______________________________________
Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
|
|