Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 3063
|
|
Rainin’ Man
Am dansat cu el, am ras cu el, intr-o vorba: am fost langa el. Eram acolo, uneori ii simtram mainile mari si fine pe mine si cred ca asta imi aducea cate-o clipa fericita, ce impreuna cu liminile multicolore imi zapaceau mintea, deja ametita de alcool si de fumul gros al clubului. Si el era vessel… fara iubita, doar o iesire intre prieteni… Intr-un tarziu am parasit clubul afumat si imbibat de diferite miresme. Afara ploua, stropii erau mici si calzi, dar reci pe pielea mea. Veneau peste mine, ma loveau peste fata, parca vrand sa ma raneasca si-mi inghetau maruntaiele, ca un cancer, in timp ca aura noptii ma patrundea incet. Am inspirat si am indreptat ochii in sus catre el si l-am surprins privindu-ma. L-am luat de mana si am pornit spre adapostul masinii mele. Am bagat cheia in conctat, torsul motorului a rasunat in tacerea ce se instalase, iar radioul a pornit instantaneu, vocea monotona a unui prezentator meteo acaparand orice alt zgomot. I-am zambit si am pornit catre apartamentul meu cu chirie mica, in care locuiam eu si inca doua prietene. Nu stiam de ce, dar o rugasem pe colega mea de camera sa se mute in acea seara si ii pormisesem explicatii dimineata… Am ajuns in fata blocului si am mers pana in hol, el urmandu-ma in de-aproape, rasufland usurata ca nu parea a fi nimeni treaz. Mi-am dat jos puloverul ud si mi-am stors parul, apoi l-am privit cum isi aseza frumos haina de piele in cuier si simteam cum mi se strangea inima in piept. Mi-am amintit rapid cum se oferise sa-mi dea geaca, dar il refuzasem, iar acum se afla in casa mea. Ma gandeam tot mai febril la noi doi, la trecut, chiar si la viitor si parca vroiam sa plang de durere, sa-i strig in fata ca totul nu era decat o minciuna, ca prezanta lui in holul meu era absurda, ca nu privesc in urma mea, dar nu aveam curajul, taria de caracter, nici macar ploaia nu ma putea trezi din nonsensul existentei mele… M-a luat in brate, iar eu l-am imbratisat de dupa gat, parfumul lui imi inunda narile si imi imbata simtirile mai mult decat erau deja. Nu stiam care dintre noi a avut impulsul, dar cert am ajuns sa ne sarutam salbatic, aproape brutal, gura lui asuprind-o pe a mea cu atata voluptate si atata pasiune, incat simteam ca aveam sa explodez. Il sarutam cu nesat, si ma lipeam tot mai tare de el, nevrand sa ma mai despart vreodata din acea imbratisare. Totusi, lacrimile si-au croit drum catre obrajii mei si nu stiam de ce plangeam, dar stiam ca nu ma puteam opri, oricat as fi vrut ca stelele sa rasara si pe cerul meu, dar norii nu se clinteau de acolo, oricat as fi incercat sa-I gonesc, varsandu-si neincetat amarul. Cand i-am simtit mana pe sub bluza mea, cautand sa-mi desfaca sutientul, am incremenit si m-am distantat nu prea mult de el. Am clatinat usor din cap, iar el m-a intrebat soptit “de ce?”. L-am imbratisat strans si mi-am lipit buzele de urechea lui. - Dar Andra? A clatinat si el capul si l-am simtit zambind. - Dupa atata timp? - Cred ca inca te mai iubeste… i-am raspuns. A ridicat din umeri si i-am simtit buzele atingandu-mi suav gatul, un fior strabatandu-mi trupul, pe care insa l-am ignorant. - Si Ana? L-am simtit racindu-se si mi-am inghitit nodul din gat. - Crezi ca ea e mereu a mea? A intrebat el, neasteptand vre-un raspuns. - Nu conteaza ea, dar crezi ca mie imi place sa devin cealalta? Timp de o clipa a tacut, apoi m-a privit fix si m-a intrebat foarte senin: - Esti virgina? Am facut ochii mari de uimire, in acelasi timp bufnindu-ma rasul, dar nu a durat mult. - Nu conteaza, prostutule, i-am zis bland. Da, sunt, dar nu asta conteaza, te doresc cu fiecare celula a fintei mele… - Si atunci, de ce…? M-a interrupt el. - Dar – l-am oprit eu – ma simt aiurea, simt ca e gresit, noi nu untem doar doi si eu nu vreau sa fiu a ta astfel. Mi-a zambit si mi-a aruncat un “bine” rece, dar intelegator, iar cand a dar sa se ridice suspinele mele si-au facut simtita prezenta, izvorand pe neasteptate din gatul meu si nu am mai putut rapda, am igbucnit, rostind cu greu: - Asa faci mereu! Dupa ce cineva te refuza nu poti sa ramai, nu!? Vorbele mele se precipitau asupra-i, nalasandu-i loc de raspuns. Cand Andra a spus ca nu poate veni la tine i-ai aruncat doua vorbe inghetate si i-ai inchis telefonul si altadata cand ii promisesei ca totul avea sa fie bine, dupa ce te-ai f*** cu ea i-ai spus ca glumisei, ca ea mintea si nu mai stiu ce! Vazandu-i expresia am continuat: Ce? Credeai ca nu stiu? Ba stiu inca si mai multe! Atunci am tacut, nemaiputand sa continui, iar el m-a luat grijuliu in brate. Imi auzeam plansetul sfasietor, dar nu-l puteam reduce la tacere, tremuram din cauza suspinelor ce-mi zguduiau trupul. Cand m-am mai linistit, l-am privit patrunzator cu ochii cascati si i-am inchis, oftand, parca facandu-mi curaj: - Nu poti sa ramai si tu o noapte? Doar asa? Doar sa-mi fi alaturi? Ramasese – cred – fara cuvinte, asa ca a incuviintat si m-a strans in brate. Am adormit extenuanta de tumultul sentimental , dar am adormit impacata cu mine insami si totusi nu credeam ca atunci cand aveam sa ma trezesc aveam sa-l vad, dar l-am vazut. Era acolo, langa mine si dormea linistit si frumos. Imi placea la nebunie sa-l privesc fara ca el sa stie, iar cand si-a deschis ochii m-a surprins contemplandu-l, insa nu mi-a pasat. Am mimat un “neata’” si mi-a suras. Ne-am ridicat amandoi, dar numai el s-a pregatit pentru afara. Nu am rostit nici unul nici un cuvant, pana cand sa plece. Inainte sa iasa pe usa m-a imbratisat strans si mi-a soptit doar: “vorbim”. Am dat din cap, iar el a plecat. Am ramas in fata usii cateva secunde, apoi am incuiat-o si m-am intors in dormitorul meu, bucurandu-ma ca eram singura treaza din apartament.
_______________________________________
Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
|
|