Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 3063
|
|
De ziua mamei
Era ziua mamei, oamenii se distrau, beau, radeau, adica petreceau. M-am uitat la ei cu raceala, iar niste amintiri vechi si prafuite mi-au navalit in minte… la fiecare petrecere am fost mereu singura si straina printer ei. Am incercat sa rostesc ceva, insa cuvintele imi erau retezate crud de rasetele si vorbele lor, asa ca am renuntat, nu avea rost.
Mi-am luat un hanorac negru si larg peste bluza si mi-am pus niste tenisi in picioare. Era aproape miezul noptii, iar eu ieseam afara, oricum nimeni nu avea sa observe prea curand lipsa mea. Am deschis usa, iar aerul rece mi-a plesnit fata, iar cainele meu a sarit pe mine, dar l-am dat la o parte, nu aveam chef sa ma joc cu el, insa l-am lasat sa topaie in continuare in jurul meu si nu l-am mai bagat in seama. Mi-am indreptat pasii catre balansoarul abandonat, care era destuul de aproape de casa mea.
Am ajuns in fata lui si m-am uitat o clipa la el: era vechi si uzat, pe alocuri ruginit, din lemn si fier, facut rudimentar si il adoram asa cum era. Era special si ma gazduia adesea. M-am asezat si am savurat scartaitul acut si familiar
Aveam mainile inghetate, de fapt eram toata inghetata, iar nasul meu era rosu de frig. Mi-am pus castile in urechi si am apasat Play. Muzica mi-a inundat urechile si am inceput sa ma legan lin. Ma simteam libera, in mediul meu, elemental meu, ma simteam bine, aproape fericita, dar fericrea mea era patata de unde de melancolie si nostalgie… Iubeam frigul ce-mi facea venele sa se stranga in trup, iubeam sa fiu singura, numai in compania cainelul ce ma iubea nespus, iubeam ca singurul lucru pe care il auzeam sa fie muzica; asa uitam de mine, de tot. abia mai puteam lega doua cuvinte coherent in mintea mea involburata.
Cainele meu statea frumos la picioarele mele, dovedindu-si loialitatea, in timp ce eu priveam campul pustiu si monoton, dar atat de linistitor si plin de povesti. Burienile erau ingalbenite si uscate, iar un strat fin de bruma le impodobea frumos de parca ar fi vrut sa le tina de cald. Cerul senin se intindea deasupra lumii, strabatut doar de cativa nori si numai pistruii noptii salasuiau acolo sus.
Am fost smulsa brutal din reverie mea. Telefonul meu a vibrat scurt dar apasator de doua ori. Primisem un mesaj. Am incercat sa scriu cu greu, insa nu puteam sa scriu ceva descifrabil. I-am spus lui ca imi era ingrozitor de “cald” si a ras de mine. As fi vrut sa fie alaturi de mine, sa ma tina lipita de pieptul lui sis a-mi sopteasca la ureche chiar si cele mai insignifiante vorbe, doar sa-I aud vocea linistitoare, insa nu era posibil, era o distant prea mare intre noi si nu puteam sa ne vedem. Ma simteam de parca lacrimile ar fi trebuit sa curga, dar aveam sufletul si el inghetat, iar o patura de piatra imi acoperea inima aproape in intregime.
Am oftat si am privit din nou cerul. Norii se inmultisera, erau adunati gramada, ca fondul de ten ce sufoca fetele miilor de adolescente. Fulgi mari si grei, iesiti din povesti au inceput sa cada, iar unul dintre ei mi-a atins nasul rosu si s-a topit imediat, nu mi-a parut rau, dar mi-as fi dorit s ail privesc mai indelung.
Patrupedul meu mi-a atras atentia, daruindu-mi o limba umeda pe mana. M-am uitat amuzata le el si l-am maigaiat pe cap. am fost de accord cu el: trebuia sa mergem acasa, era tarziu. Pe drum fulgii de nea se agatau de mine, de hainele si de parul meu, asemenea globurilor de Craciun. Ma simteam ca o Craiasa a zapezii in prima zi cu ninsoare a iernii…
_______________________________________
Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare
|
|
