|
|
A doua zi erau proaspeti si inviorati, dupa somnul scurt, dar adanc. Jhonny lucra la o casa din vale, iar Dexter, la fel ca in ultimele zile, in casa Mayei, facand retusuri peste retusuri, impreuna cu Roberto. In timp ce mai adauga vopsea pe langa gemurile casei, in exterior, Roberto rupse tacerea:
- Am auzit ca ai avut o noapte interesanta!
- Ce, eu? Nu, doamne fereste! Raspunde brunetul razand. Jhonny a avut o mica aventura.
- Ba si tu! v-am auzit aseara cand ati venit!
- Nici poveste! Dar tu nu cumva trebuia sa dormi?
- Si tu nu? Intreba Roberto, razand de asemenea.
In cele din urma au abandonat subiectul, nu erau asa curiosi, intre ei era o simpla prietenie, naturala, fara insistente. Maya cand s-a trezit, adica pe la 10 dimineata, a trecut pe afara sa vada daca e cineva. Era imbracata in niste pantaloni largi de pajama si avea un maiou mulat pe ea, parul strans, lasandu-si la vedere fruntea. Tenul ei masliniu era sanatos si foarte frumos expus in lumina soarelui de vara. Cand a ajuns in dreptul celor doi muncitori se freca la ochi, dupa o noapte lunga, incercand sa se trezeasca, asa ca nu realiza cu cine statea de vorba si zise:
- ‘Neata!
- Buna-dimineata! Spune si Roberto repede, urmat mai incet de Dex.
- Oh, nu am stiut ca sunteti aici, spuse razand stanjenita.
Brunetul ii zambea dulce, admirandu-I inocenta si candoarea. Uitandu-se adanc in ochii ei. Culoarea pielii ei era ca un magnet. Era sigur ca avea o aroma deosebita.
- Eu o sa plec, daca vreti ceva, un parar de apa, suc, cafea, orice…
- Da, multumim, raspunse din nou Roberto, vazand ca brunetul avea mintea in alta parte, ar fi vrut si el acel “orice”
Ea se intoarse cu spatele, iar cei doi se oprira din trebaluit, uitandu-se la spatele ei, cu precadere la fundul ei bombat.
- E buna!
- E nebuna! Zise Dexter, razand.
- De ce?
- M-am sarutat cu ea.
- Deja? Vad ca nu pierzi nici o ocazie, esti mai rau ca Johnny, cel putin ala nu face corupere de minori!
- Inca! Raspunse brunetul si izbucnira amandoi in ras.
- Si cu…
- Cu ce?
- Nimic, doar me gandeam, spuse Roberto.
- Nu te mai gandi atat!
Maya telefona imediat Juliei, povestindu-i tot! se simtea cu adevarat penibil dupa acel episod. Dar cand barbatul ii zambise isi simtise tot corpul invaluit in caldura. Simtise ca se imbujorase sub privirile lui insistente, desi nu se intapla niciodata asa ceva. Era singura acasa, asa ca putea face tot ce-si dorea, inclusiv sa stea de vorba cu cei doi, dar ii era frica si se simtea vinovada. Vroia sa il vada, dar nu vroia sa afle toti muncitorii, simtea o ezitare si cand ii povestea Juiei, desi avea incredere totala in ea, nu vroia sa fie judecata. Avea fluturasi in stomac si nu mai putea de nerabdare. Isi chema in vizita amica, ca sa poata sa ii vorbeasca liber.
_______________________________________
Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare
|
|
pupici voua, dragele mele cititoare.
Plus ca sa stii ca Maya chiar e asa pe bune, iar Julia in momentele ei e asa, cel putin cam asa a cunoscut-o maya, asa cred ca intelegi mai bine si drama mea