Welcome to Mars!
Ƥяσʌɛнιтσ ιи αℓтʋм
|
Nou pe simpatie:
Elena01 pe Simpatie.ro
 | Femeie
25 ani
Braila
cauta Barbat
28 - 40 ani |
|
|
Welcome to Mars!ReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #26 |
 мγкαModerator
Postari: 445
|
|
" Si anul acesta va ninge
Gandurile mele ingheata deja
toamnele blande si calde nu mai sunt
oare ce sa fac, nu ma plac in mijlocul gheturilor."
Stau la geam si privesc cum cerul se lumineaza incet, iar o noua zi incepe. Ninge de cel putin o ora fara oprire si cu fulgi mari de nea. Incep sa am impresia ca zapada vrea ceva si nu se va opri pana acel ceva nu se va intampla sau pana cand acel ceva nu va fi obtinut de ea.
Incep sa zambesc copilareste imediat ce ma gandesc la ziua si noaptea petrecute impreuna cu el. Nu ma pot intelege deloc. Il urasc pentru ca din cauza lui a trebuit sa aleg intre cele mai pretioase lucruri din viata pentru mine, dar pe de alta parte simt ceva purternic pentru el, ceva ce nu pot descrie oricat as incerca. As vrea sa ii pot spune totul asa cum vrea inima mea, dar mintea mea se incapataneaza si nu ma lasa sa zic nimic.
Aud un ciocanit puternic in usa care ma opreste imi opreste brusc gandurile. Oftez puternic si apasat, apoi ma duc sa deschid. Imediat ce deschid usa il zaresc pe Bill care pare speriat si panicat.
-Hey Bill ce e cu tine treaz la ora asta?
-Pot sa intru?
-Da sigur, spun eu in timp ce ma dau din fata usii ca el sa intre.
Dupa ce intra ma urmeaza sfios pana in dormitor. Se aseaza pe pat si incepe sa isi dreaga vocea. Stiu ca s-a intamplat ceva destul de grav, pentru ca altfel nu tacea din gura atata timp si nu venea la mine la ora asta. Tot incearca sa isi gaseasca cuvintele dar nu reuseste. Sangele incepe sa fiarba in mine din ce in ce mai tare, gandindu-ma despre cine vrea sa vorbeasca, sa spuna ceva.
-Bill! Spune odata! Te rog! ii spun eu uitandu-ma bland la el.
-Bine. E vorba de Tom. Stiu ca a avut grija de tine si pe urma a plecat. Am vorbit cu el inainte sa plece si pana acuma trebuia sa fie inapoi. Imi fac griji pentru el, Alice, doar stii cum este el.
Ma uit fix la Bill nemaiputand sa spun nici macar un cuvant, pentru ca simt un gol care ma loveste in piept din plin. Stiu in ce belele poate intra. Bill observa ca vestea ma afectat asa ca incepe sa ma studieze.
-Da Bill stiu in ce belele poate intra. Vrei sa mergem sa il cautam?
-Daca nu ai nimic impotriva as vrea.
-Nu, nu am nimic impotriva. Doar sa ma schimb si mergem.
Ii zambesc bland apoi imi deschid dulapul de unde imi aleg o bluza albastra. Da acea bluza albastra, pe care el mi-a facut-o cadou in ultima iarna petrecuta impreuna.
-Vad ca ai mai pastrat bluza, imi spune Bill privindu-ma bland si cu un zambet mic pe buze care as vrea sa stiu ce inseamna.
-Da este o bluza tare frumoasa si inca imi vine bine, spun eu zambindu-i.
Imi mai aleg o pereche de blugi si cateva lucruri de care aveam nevoie, apoi am mers la baie unde m-am schimbat m-ai repede ca niciodata. Cand am iesit, Bill ma astepta gata imbracat. I-am zambit apoi mi-am luat geaca, fularul si caciulita. M-am imbracat si am plecat. Cum am iesit afara amandoi am ramas pe loc, parca impietriti. Probabil ca si el la fel ca mine se gandea la vechile noastre batai cu zapada. Un zambet imi apare pe buze aducandu-mi aminte cateva momente din trecut.
-Stii, el inca tine la tine.
Golul acela de nesuportat ma loveste din nou, dar de doua ori mai puternic, la auzul cuvintelor acelea. Stiu sigur ca Bill nu m-ar mintii niciodata, asa ca trebuie sa fie adevarat. Pe de o parte simt o bucurie care infloreste in mine, dar pe de alta parte simt acelasi gol ce ma raneste. Inghit in sec si incerc pe cat posibil sa nu ma pierd.
-Haide sa il cautam. Cel mai bine ne despartim ca sa acoperim o arie mai mare ce zici?
-Bine ne intalnim aici dupa ce terminam.
Fiecare am mers pe cai diferite. Zapada incepe sa fie insuportabila din cauza marimii sale, iar fulgii de nea tot cad din cer din ce in ce mai multi si mai mari.
Incep sa il caut pe Tom pe toate stradutele din apropiere, dar nu il gasesc, de fapt nu gasesc nimic pe aceste stradute inguste. Sunt pur si simplu lipsite de viata si parca uitate de timp.
Oftez puternic si ma indrept spre parc. In minte imi rasuna din nou cuvintele spune de Bill. Vreau sa nu le mai aud, dar cu cat imi doresc acest lucru mai mult cu atat ele se repeta mai des. Merg usor, cu pasi mici pe aleile din parc, dar nici urma de el. Nu pot sa ineleg unde poate fi. Simt cum cedez, cum totul parca vrea sa ma doboare. Raman din nou fara aer si incep sa ametesc. Vreau sa continui, dar nu mai pot corpul meu a intrat din nou intr-o criza. Lacrimile incep din nou sa siroiasca pe obrajii mei. Gandurile mele raman intepenite parca inghetate de gerul de afara. Simt ca nu mai pot si totul se invarte cu mine. Cad in genunchi pe zapada ce parca vrea sa ma inghita. Incep sa plang si mai tare vazandu-ma total neputincioasa in mijlocul gheturilor.
_______________________________________
“If you love somebody, let them go,
for if they return, they were always yours.
If they don't, they never were.”
― Kahlil Gibran
|
|
| |
|
| #27 |
|
|
Odododo pot in sfarsit sa il citesc si aici =D
Eu stiu continuarea :">
Stiam eu ca nu trebuie sa se desparta :((
Iar Tom si Alice.. absolut adorabili ;;)
Sper sa pui next-ul :).
_______________________________________
Dear Guys..
If a girl come out of the bath just to answer you at the phone..
MARRY HER!
Dear Girls..
If a guy pauses a video game just to text you back..
MARRY HIM!
|
|
| |
|
| #28 |
мγкαModerator
Postari: 445
|
|
Ok so in primul rand multumesc foarte mult pentru comentariile voastre si ma bucur tare mult ca imi cititi ficul si va place. In al doilea rand imi cer scuze ca nu am mai scris, am avut multe pe cap si am fost putin ca lipsita de chef. In al treilea rand sper sa ma revansez cu acest next desi nu e prea bun.
``Era-ntr-o zi de iarna, catre seara``
L-am cautat peste tot pe Tom, dar nu am dat de el. Fratemiu cand nu vrea sa fie gasit chiar stie cum sa se ascunda. Oftez puternic si ma indrept cu pasi marunti spre locul unde trebuia sa ma intalnesc cu Alice. La fiecare pas privesc puful alb ce acopera totul si il face mai pur. Zambesc aducandu-mi aminte de iernile vechi cand timpul trecea fara sa dea semne de plictiseala, tristete, imbatranire, cand orele treceau mult prea usor cand eram doar noi patru. Tom, Alice, eu si Maya. Dupa ce ii pronunt numele in propria-mi minte ma opresc parca ramanand fara aer, iar toate acele amintiri de care doar eu imi mai amintesc parca incep sa-mi inece mintea in ceva sumbru si dureros.
Oftez din nou reusind astfel sa imi inchid toate acele vechi amintir, toate acele vechi sentimente in cea mai ascunsa particica din mine. Merg incet si simt cum frigul de afara ma imbratiseaza intr-o stramtoare mult prea sufocanta si insuportabila, dar simt ca nu imi pasa si pur si simplu refuz sa merg mai repede.
Dupa mii de pasi greoi prin zapada alba si stralucitoare ajung in fata caminului. Nu observ pe nimeni asa ca ma asez pe prima treapta a scarii. Pierdut incep sa privesc in gol si observ cum milioane de fulgi jucausi si micuti incep sa cada din cer. Zambesc pueril si imi las privirea in jos. As vrea si eu ca in momentele cand vreau sa fiu doar eu si propria-mi persoana sa ma pot ascunde asa cum face fratele meu. Un tusit cunoscut imi intrerupe firul gandurilor. Ridic capul si il vad.
-Tom! Pe unde naiba ai umblat? Il intreb eu tipand la el.
- Usurel fratioare. M-am plimbat si eu. Nu mai zbiera ca iti strici corzile vocale, imi spune el ironic.
- Idiotule te-am cautat si Alice la fel.
- Si Alice nu s-a intors? Ma intreaba el speriat si mirat in acelasi timp.
- Nu, de ce?
- Ah la naiba! Haide sa o cautam! Iti explic pe drum.
M-am ridicat cu greu dupa scara si am inceput sa il urmez pe Tom prin nameti. De obicei cand avea aceste reactii in legatura cu Alice insemna ca avusese un sentiment ceva mai devreme si ca ceva i se intamplase lui Alice. Nu am putut sa inteleg prea bine niciodata cum de reusise sa creeze aceasta legatura cu Alice.
Ajungem la intrarea din parcul ce se afla in apropriere, iar Tom se opreste brusc si ofteaza parca fara putere.
- Aici o sa o gasim, imi spune Tom parca pierdut in propriile ganduri.
Nu ii spun nimic. Trage aer in piept si porneste cu pasi grabiti spre cararile din parc. Il urmez fara sa spun nimic minute in sir pana cand nu ma mai pot abtine.
- Tom, spune-mi adevarul. Tu inca mai ti la ea nu?
Tom ofteaza lung si incetineste putin pasul.
- Da Bill inca tin la ea. Nu doar tin la ea ci pur si simplu o iubesc, iar toate sentimentele pe care le am pentru ea vin de la sine si nu le pot controla. Deci raspunsul la intrebarea ta este destul de simplu. Da o iubesc enorm de mult.
Nu mai spun nimic si doar il urmez cu pasi grabiti pana la un luminis imens din acest parc. Tom se opreste in loc si priveste concentrat intregul loc. Dupa cateva secunde expresia linistita ce o avea pe fata se transforma intr-una speriata si incepe sa alerge prin troienele imense pana la copacul din fata, unde cade in genunchi. Imi scutur capul zapacit si ma indrept in pasi de alergare spre Tom. Cand ajung langa el vad cum o tine protector pe Alice in bratele lui. Se pare ca Alice iar are o criza, asa ca din nou instinctele lui Tom au avut dreptate. O ia in brate strans, apoi se ridica din puful dragalas si totusi atat de rece. Se uita la mine cu subinteles si apoi o luam la pas Alice plange in hohote, iar corpul ei tremura necontrolat si Tom incearca din rasputeri sa o faca sa se linisteasca, dar se pare ca in acest moment nimic nu o poate linisti pe Alice.
_______________________________________
“If you love somebody, let them go,
for if they return, they were always yours.
If they don't, they never were.”
― Kahlil Gibran
|
|
| |
|
| #29 |
|
|
lipsesc virgule, ai greseli gramaticale, etc:]]
Faza e ca oricum imi place, bill e sensibil si nice si de tom n-am cuvinte 
Hai pune repede nextul!
_______________________________________
Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare
|
|
| |
|
| #30 |
|
|
Ficul este mutat la neterminate din dorinta autoarei.
_______________________________________
|
|
| |
|
