Veronika se hotărăşte să moară
de Paulo Coelho
Romanul prezintă povestea unei tinere de 24 de ani ce părea că avea tot ce-şi dorea: era frumoasă, întâlnea bărbaţi atrăgători şi frecventa localuri de noapte. Totuşi, considerând că a trăit tot ce se putea şi săturându-se de monotonia ce pusese stăpânire pe viaţa ei, hotărăşte să se sinucidă. Femeia ia un pumn de medicamente şi, aşteptând clipa morţii, începe să citească o revistă de informatică. Găseşte acolo un articol ce începea cu întrebarea "Unde e Slovenia?". Tânăra decide a scrie o scrisoare redacţiei prin care explică unde se află Slovenia, vrând să pară că a decis să se sinucidă din cauza că nimeni nu ştie unde se află ţara ei natală. Altfel, nu avea să dea nici o explicaţie despre adevăratele motive ale morţii sale. Tentativa de suicid eşuează şi Veronika se trezeşte în spitalul de boli mintale Villete, unde află că mai are doar o săptămână de trăit. Prezenţa ei acolo afectează pe toţi pacineţii, dându-le mult de gândit. Se împrieteneşte cu Zedka, femeie ce suferea de depresie şi, după ce află de o grupare pe nume Frăţia- grup de oameni ce, deşi sunt perfect normali, au ales să îşi ducă viaţa în Villete-, şi cu Mari ce suferea de atacuri de panică. Într-o seară Veronika hotărăşte să cânte la pianul din spital, urmărită de Eduard, un schizofrenic. Pe parcurs, tânără ajunge să se îndrăgostească de acesta. Veronika învaţă în ultimele sale zile să profite de faptul că e considerată nebună şi să facă orice vrea fără să se simtă stânjenită. Astfel, Veronika descoperă lucruri pe care nu-şi permise niciodată să le simtă: ură, teamă, curiozitate, dragoste şi împlinire sexuală. Doctor Igor, alt personaj care apare adesea, are o teorie in legatura cu “vitriol”- o otravă a minţii. Apariţiile acestuia sunt episoade interesante, mereu încercând să filosofeze cu oricine îi apare în cale. Mi-a plăcut explicaţia pe care i-a dat-o Veronikăi, atunci când aceasta l-a întrebat “ce este un nebun?”
"-Dumneata vezi ce port la gât?
-O cravată.
-Foarte bine. Răspunsul dumitale este răspunsul logic, coerent al unei persoane absolut normale: o cravată! Un nebun ar spune că port la gât o bucată de pânză colorată, ridicolă, inutilă, legată în mod complicat, care stânjeneşte mişcările capului şi impune un efort mai mare pentru ca aerul să poată pătrunde în plămâni. Dacă n-aş fi atent când aş sta lângă un ventilator, aş putea muri strangulat de bucata asta de pânză. Dacă m-ar întreba un nebun la ce serveşte cravata, ar trebui să-i răspund: la absolut nimic. Nici măcar ca ornament, pentru că azi ea a devenit simbolul sclaviei, al puterii, al rezervei distante. Unica utilitate a cravatei se vede când ne întoarcem acasă şi ne-o scoatem, dându-ne senzaţia că ne-am eliberat de ceva care nu ştim ce este. Dar justifică senzaţia de uşurare existenţa cravatei? Nu. şi totuşi, dacă întreb un nebun şi o persoană normală ce e asta, sănătos va fi considerat doar cel care răspunde: o cravată. Nu contează cine răspunde corect, contează cine are dreptate."
Acesta experimentează acest tratament cu vitriol pe Veronika, preocupat cu scrierea tezei lui despre acest "Principiu amar".
Tânăra ajunge să-şi regrete încercarea de suicid şi, în ultima zi de viaţă, fuge împreună cu Eduard din spital pentru a trăi din plin şi ultimele clipe de viaţă. Aceştia îşi mărturisesc dragostea unul faţă de altul şi adorm împreună în frig, cu gândul că a doua zi fata va fi moartă.
Sfârşitul este unul neaşteptat.
Cartea vorbeşte despre oamenii ce nu se încadrează în tiparele considerate normale de către societate. Vorbeşte despre nebunie şi despre cât de plăcut este să descoperi că în tine se află o sumedenie de "Veronici" ce aşteaptă să iasă la suprafaţă.
Pot spune sincer că această carte mi-a dat mult de gândit. Mari, femeia de 60 de ani, a spus, de asemenea, ceva ce nu trebuie ignorat:
"-Nu te mai gândi tot timpul că deranjezi, că-ţi tulburi aproapele! Dacă oamenilor nu le place, n-au decât să se plângă! Şi dacă n-au curaj să se plângă, treaba lor! "
Acestea fiind spuse, recomand cartea tuturor celor ce vor să se regăsească, vor să descopere celelalte părţi[sau Veronici] ale sale pe care le-a ascuns până acum şi nu numai!
_______________________________________
Ma lăv:
Here is my cup of care. ^^ Oh, look! :O It`s fucking empty. :|
|
