Placebo

Pagini: 1

Moderat de Crazy Butterfly

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

Placebo

Nu mai înțeleg nimic din ce mi se întâmplă,
M-ai lăsat singură în șanțul de ceramică,
Văd luna cum prin nori plânge diamante
Și-ncet cad pe pământ, se transformă-n șoapte.

Văd cum fumul în cercuri se rotește,
În jurul unui tun de apă roșie otrăvită,
Ceața se instalează pe scoarța copacilor,
Iar pe scoarța-mi cerebrală e praf de stele.

Stau pe loc și totuși pare că alerg sute de mile,
Mă îndrept spre marea cenușie și violetă,
Infinitul mi se pare atât de aproape acum,
Cum n-a fost niciodată și îl ating.

Orbesc, cad amețitor și mă lovesc de crengi,
Simt o țepușă înfiptă în piept,
Mă uit împrejur și tot ce mai văd din univers
Sunt ochii tăi de cafea ce mă sorb din priviri.

_______________________________________

Pagini: 1

Mergi la