Mi l-ai zis? Eu nu ma straduiesc oricum si oricand. In cap am numai urangutani... Aaaaa... Astia, babuini verzi.
_______________________________________
#77
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
#78
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
In tot acest timp, cada s-a implut si fata a inchis apa. S-a dezbracat si a intrat in ea. Apa fierbinte ii frigea corpul, dar o si relaxa. Ca in viata, orice lucru are avantaje si dexavantaje. Ea, in timp ce se spala, observa ca formele-i erau mai rotunjite: „Deci s-a schimbat ceva”. Scoase dopul si iesi din cada, stergandu-se pe trup si pe par cu un prosop curat. Dupa ce termina, se infasura intr-un alt prosop si iesi din baie. Cand a plecat de acolo, isi dadu seama ca nu are schimburi, dar ca prin minune in camera se afla o valiza. Ea se gandi ca acea femeie i-a adus hainele atunci si acum la fel. Deschise valiza si scoase niste pijamale portocalii. Se imbraca cu ele si inchide valiza. Se aseaza in pat si somnul o cuprinde. Leah se trezi in dimineata urmatoare cu micul dejun la pat si cu acea femeie uitandu-se cu blandete la ea. Se ridica in sezut si se uita adanc in ochii femeii pentru a intelege ceva. Ochii ei exprimau o bucurie ca de bunica, care isi vedea pentru prima oara nepoata. Era ciudat, pentru ca ele nu puteau fi rude, ambele bunicii ale ei fiind decedate. -Buna dimineata! Ai dormit bine? a intrebat femeia. -Da,’Neata! raspunse Leah in sictir, probabil si din cauza oboselii. -Ti-am adus micul dejun, pofta buna! -Merci... -Eu o sa plec ca sa te las sa mananci, pa! Cand femeia a vrut sa plece fata si-a amintit de intrebarea pe care aproape o uitase dupa baia fierbinte. -Apropo, imi spui cine este acest Stapan? -Nu acum, acum trebuie sa mananci! raspunse ea si pleaca nervoasa. „Ha!” rase in sinea ei. „Normal! Cum sa nu? Cum sa nu fie ea un catelus cuminte si sa nu-i fie fidela STAPANULUI, de, doar de aia se numeste Stapan. Sau poate o plateste cu 3000 de euro pe luna” Leah se tot amuza, pe seama femeii care era mai rau ca un caine, dar tot in mod sarcastic. „Daca nu-mi spui tu femeie, aflu eu, sa fii sigura!” Ea lasa gandurile de o parte si investiga micul dejun. Acelasi meniu in fiecare dimineata: o cana cu lapte si o felie de paine cu dulceata. Era din ce in ce mai indarjita sa afle cine este Stapanul. Idea principala in acel teatru era sa astepte, caci se simtea de parca ar fi intr-un teatru de papusi, iar stapaunul era papusrul, dar ea era un fel de pinochio care mai are si propie vointa. Si asa trecura cate o zi, cate doua, cate trei, pana cand le pierdu numarul.... In fiecare zi era lafel. Femeia venea nervoasa mereu la ea cu mesele – numai ca nu prea le manca –, prosoape, asternuturi si altele. Cand o intreba de Stapan, batrana se supara si pleca. Leah o tot intreba, numai ca sa se amuze pe seama ei, ii placea la nebunie sa o vada enervadu-se. Desi saptamanile au trecut ea nu uitase de planul ei, numai ca simtea ca nu e timpul.
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
Ce super, cum am ratat eu celalalte 2 nexturi? Devine foarte palpitant. Sunt curioasa cine-i stapanul. La inceput imi era asa draga batranica aceea, dar acum ma enerveaza ca e enervata si, vorba voastra, o marioneta. Imi place melodia de la ultimul next si se potriveste foarte bine cu textul. Next
#80
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
E vorba mea cu marioneta, katy a facut-o o batranica dulce, eu deh am mai modificat-o Oh si melodia aia, desi atat de cunoscuta am cautat-o in draci, a fost ultima obtiune. Oricum eram cam obosita:zzz; *uita-te la ora postului la care am pus next*
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
`Sau poate o plateste cu 3000 de euro pe luna` - GENIAL:]]]]]] 3000 de la 30stm:]] Imi fierbe mintea numai la prostii:"> Ce sadica e:]] Ma rog, poate nu-i asta cuvantul, dar in genul. Eu am facut-o pe fata mai cute, tu ai facut-o `infractoare`:]] Imi place mult faza de la sfarsit cu papusa, papusarul etc. Doar ca nu stiu cine a scris-o :]] Greseli nu mai sunt. O usurare! Melodia se potriveste pe jumatate. Adica am terminat de citit nextul cand melodia ajunsese la jumatate;]] Tanti servitoare chiar ca-i un catelus. Ma intreb daca o va mai ajuta in conditile astea scrise de tine:]] Chiar ca totul e teatru. Si se mai si repeta. Again and again and again I see your face in everything. Fuck, ma apuca cantatul:]] Imi amintesc ceva: cantatul la ore tarzii poate trezi vecinii :]] Ma intreb cat va mai dura aceasta sarada, cand isi va pune Leah planul in actiune si cand se vor incinge spiritele. Curand, nu? Si inca ceva... Pana la urma cine-i Stapanul? Eu parca n-am zis. Tu o sa zici? @-) Stii ce-i tare? Am uitat ce se intampla mai departe:]] Serios vorbesc. Si mi-e lene sa citesc in word acum. Sunt foarte foarte foarte foarte foarte curioasa sa vad cum ai comtinuat:> Nu cred ca mai este mult pana la acel moment. Deci, doamnelor si domnilor, fiti pe faza cand Mada intra in mamaliga actiunii mele:> Stiu ca nu o sa ma dezamagesti :') Te iubesc pentru ca imi continui ficul. Esti mama lui vitrega:') Ehh, what else i can say? Aaa!
Next!
_______________________________________
#86
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
Eu is cu papusa/papusaru! Sunt mama lui adoptiva, nu vitreca Si nu numai cantatul la ore tarzii trezeste vecinii, ci si rasul Ma bucur ca ai mai uitat, stiu ca iti amintesti pe parcurs, dar asa oricum ti se pare mai nou
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
#87
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
Dupa cateva de zile femeia incetase sa mai vina la fata. Ea credea ca a luat o pauza sau ceva, dar totusi era straniu. Ea venea in fiecare zi, iar deodata s-a oprit? N-o fi enervat-o Leah prea rau? Nu credea, dar tot ce era posibil. Atunci fata isi puse in aplicare planul ei cel vechi. Se chinui cu niste agrafe sa desfaca usa. Dupa vreo doua ore, in sfarsit reusi. Isi vara capul pe usa si se uita afara, a zarit un hol decorat rustic, cu torte reale pe pereti in loc de becuri electrice, pe jos era pavat cu piatra cubica, parca se afla in evul mediu. Mergea pas cu pas pe coridorul urias. Nu stia in ce directie sa o ia. A decis sa o se indrepte spre dreapta, poate avea noroc. Cu fiecare metru in plus, incepea sa se auda sunete umane tot mai clare. Se auzeau tipete. Leah a auzit vocea erodata de timp a femei si o alta voce, masculina. Se auzi usa deschizandu-se si vocea barbarului: -Pleaca! Pleaca si sa nu te mai intorci, nu mai am nevoie de servicile tale! Si ii tranti usa in nas. Fata nu stia unde sa se ascunda. Fugi inapoi pe coridor pana la camera sa, dar usa era blocata, nu se mai deschidea. Atunci observa ca pe coridor mai erau sute de usi, toate identice. Simtea ca innebuneste. Incerca fiecare usa, dar nu se deschise niciuna. Alerga pana in capatului celalalt al coridorului, unde era o infundatura. Oare pe unde se iesea? Atunci o cuprinse ameteala, iar Leah lesina, probabil din cauza ca devenise anemica, slabise destul de mult si era cam de stresata. Se trezi intr-o camera diferita de cea in care a stat inainte. O camera micuta, zugravita in culori calde si cu mobila cam prafuita. Parea ca nu a mai trecut nimeni pe acasa de ceva timp. Pe usa intra bartana, cu o cana in mana. -Bea asta, o sa iti faca bine. Atunci Leah izbugni: -Nu! Spune-mi acum ce se intampla. Ce este acel loc? Cine este Stapanul? Unde sunt acum? -Acum esti la mine acasa, te-am gasit lesinata pe hol si te-am luat la mine, ca sa nu te gaseasca el. El, raul intruchipat, care se prefacea ca face un bine. Dar, nu era asa. Stapanul este un traficant de carne vie. Ma pusese sa iti pun in mancare droguri si eu mi-am dat demisia, pana acum ti-am dat mancare normala. Acel loc... acel loc este casa de pregatire, dupa cum ii spune el. -Vrei sa spui ca urma sa ma duca la produs? intreaba Leah plina de venin. -Da... Si acum nu trebuie sa stie ca esti aici, o sa te caute, dar nu stie adresa mea, esti in siguranta aici. -Si... imi spui acum cum te cheama? Eu ma numesc Leah sau Lee-Lee, dar asa imi spunea mama cand ma alinta, zise fata mult mai calda, acum ca stia ce bine ii facuse femeia. -Pe mine Milena, incantata. -De asemenea. Si... imi cer scuze pentru ...aaaa atunci, eram pur si simplu furioasa pe tot si pentru ca nu puteam sa-mi revars nervii pe el, mi-i aruncam asupra ta, imi pare rau. - Inteleg, scumpo. Cele doua au mai stat de vorba ceva timp. Au discutat despre viata de adolescenta, despre evenimentele din viata copilei si de ce era mereu atat de defensiva. Leah nu i-a spus despre Tokio Hotel sau „ingerul ei pazitor” sau concertul. Acele amintiri erau numai ale ei. -S-a facut tarziu, trebuie sa te odihnesti, mai vorbim si maine, zise Milena si o saruta pe frunte, protector. -Somn usor! Lee-Lee a avut un vis dulce. A visat-o pe mama ei, era ca intr-o padure, cand a vrut sa ii atinga mana, femeia a disparut. Leah era oarecum fericita ca a visat-o pe mama ei. Ii era dor de ea, dar nu suporta sa o mai vada din nou, vroia sa o uite, incepuse sa urasca mirajele si iluziile, vroia ceva palpabil si desi candva vroise sa-si taie firul vietii, acum se simtea mai bine ca nu a facut-o, dar nu din cauza ca acum tinea mai mult la viata ei, ci pentru ca era un act de lasitate, iar ea era o luptatoare, nu un pui de gaina. Daca a rezistat si a luptat pana acum, de ce sa nu o faca in continuare? Si ii multumea lui Bill, fie ca a fost real, fie ca nu, ca nu a lasat-o. Era foarte curioasa sa afle unde o va duce viata.
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
FINALLY! a scapat si ea din Taramul Nebunilor. Welcome to Universe! Imi plac fazele: Fugi inapoi pe coridor pana la camera sa, dar usa era blocata, nu se mai deschidea. Atunci observa ca pe coridor mai erau sute de usi, toate identice. Simtea ca innebuneste. Incerca fiecare usa, dar nu se deschise niciuna. ~ Mi s-a parut asa de movie-action, ca sa zic asa xD Si asa oleaca Matrix:]] El, raul intruchipat ~ N-ai decat sa ne injuri, ma, raule!:]] Eu ma numesc Leah sau Lee-Lee ~ Uuu, porecla noua:3 Me gusta! -Pe mine Milena ~ Smile:], star de fic:]] Acele amintiri erau numai ale ei. ~
Lee-Lee a avut un vis dulce. ~ Si eu! Suna asa melodios 8-> Era foarte curioasa sa afle unde o va duce viata. ~ Drept inainte, apoi la stanga si parcheaza la Hollywood Hill please.
Hmm, nu prea...: Ea venea in fiecare zi, iar deodata s-a oprit? ~ O fi intrebare retorica, dar in acest caz aici mergeau doua propozitii. Se chinui cu niste agrafe sa desfaca usa. Dupa vreo doua ore, in sfarsit reusi. ~ Cam lame:-/ Atunci o cuprinse ameteala, iar Leah lesina, probabil din cauza ca devenise anemica, slabise destul de mult si era cam de stresata. ~ Prea multa informatie intr-o singura fraza, pare imbacsit. -Nu! Spune-mi acum ce se intampla. Ce este acel loc? Cine este Stapanul? Unde sunt acum? ~ In numele macaroanelor cu branza, ce sarii asa, mai Li-Leo?! Te inteleg ca esti impacientata sa aflii detalii, dar stai cuminte si mananca-ti biscuiti. -Vrei sa spui ca urma sa ma duca la produs? ~ Stiu ca eu am scris asta, dar acum nu imi place cum suna. E prea in stilul 180 de Grade. Si acum nu trebuie sa stie ca esti aici, o sa te caute, dar nu stie adresa mea, esti in siguranta aici. ~ Stii, am vazut un film despre traficantii de droguri -nu Lord of War xD- si de acolo am aflat ca aia stiu pana si unde sta verisoara de gradul 183918 al angajatului. Presupun ca este valabil si la proxeneti, so e cam imposibil sa nu-i stie adresa xD. Ma rog, viva fictiunea! Si ii multumea lui Bill, fie ca a fost real, fie ca nu, ca nu a lasat-o. ~ Mi se pare cam teatral...
Well, impresii: Mi-au placut modificarile tale, a-i facut-o pe fata mai `inchisa in sine` - ca sa ii zic asa - si i-ai dat o personalitate mai puternica - exact opusul a ceea ce scrisesem eu xD - . Milena - mama ce nume ai ales si tu xD - se comporta asa dragut cu Lee-Lee - ca sa nu mai zic si de asta xD -, parca ar fii o a doua mama. Totusi, daca in Taramul Nebunilor erau 6277 camere, macar jumatate sa fie ocupate ca sa nu plateasca chiria degeaba, inseamna ca mai erau fete ca ea. Oricum, ador faza cu usile, am fost un geniu cand am scris-o. Ii apreciez curajul babutei, stii, acum risca sa fie impuscata/sfartecata/asfixiata/inecata pentru ca a luat `un embrion`. Mi s-a parut asa cute ca a ajutat-o, adica putea s-o lasa acolo, sa o prinda ala mare si urat pe nume Stapanul si s-o dea de devreme la scoala. Cute. Nu stiu, Leah mi s-a parut mai mult animal decat om in nextul asta. Stii, gen aborigen australian. Sunt curioasa daca prin partile scrise de tine ai dezvaluit identitatea Stapanului. Ar fii amuzant sa fie si el un star xD - presupun ca stii cine cred eu ca i s-ar potrivi cel mai bine rolului. Indiciu: este la fel de animalic ca Lee-Lee in partea asta xD - sau poate nu i-ai dat importanta. Eu totusi te-am lasat intr-un punct suspendat xD. As vrea s-o mai lungesc, dar mi-a amortit fundul. Sunt curioasa sa iti vad partile proprii din fic. Pun pariu ca o sa fie cu 80% mai diferite si de astea deja modificate - bine, nu stiu daca ai modificat mult sau putin, fiindca sunt cam varza la ora asta - si, nu stiu, poate faci ca actiunea sa sara-n - sus -.
Esti absolut nebuna Kat, zau. Ai scris in comentariu, cred, mai mult ca Mada la fic. PS : Mada, stai calma, ai scris o gramada la fic, imi place ca e lung Partile astea sunt preferatele mele :
Se chinui cu niste agrafe sa desfaca usa. Dupa vreo doua ore, in sfarsit reusi. -> Ca in filme
Fugi inapoi pe coridor pana la camera sa, dar usa era blocata, nu se mai deschidea. Atunci observa ca pe coridor mai erau sute de usi, toate identice. Simtea ca innebuneste. Incerca fiecare usa, dar nu se deschise niciuna. -> Asta e preferata preferatelor . Am incercat sa ma pun in locul ei si a fost groaznic. Adica sa fugi de un om care vrea sa te duca la produs, sa vrei sa intri de unde ai iesit dar sa nu mai poti pentru ca sunt alte sute de usi la fel pe langa a ta, sa simti cum pereti te apasa si, intr-un final, sa lesini. Intr-un cuvant - ORIBIL.
Ea credea ca a luat o pauza sau ceva, dar totusi era straniu. Ea venea in fiecare zi... -> Aici e un pic cam deranjanta repetitia cuvantului Ea . Puteai inlocui cu Leah in prima fraza... Dar nu-i asa problema
Isi vara capul pe usa si se uita afara, a zarit un hol decorat rustic, cu torte reale pe pereti in loc de becuri electrice, pe jos era pavat cu piatra cubica, parca se afla in evul mediu. -> Super, m-ai facut sa-mi imaginez si mi se pare original, nu ai spus ca in alte ficui : o camera luminoasa, cu perdele nu stiu de care. E mai interesant asa. Chiar ciudat si gotic...
pe coridor mai erau sute de usi, toate identice. Simtea ca innebuneste. Incerca fiecare usa, dar nu se deschise niciuna. -> Aici e chiar imposibil. Adica daca nai spus ca erau alte sute de usi, cum poti spune dupa ca le-a incercat pe toate intr-un timp atat de scurt ca femeia nici nu a vazut-o . Scuze, dar mi se pare ciudat.
Pe usa intra bartana -> Vroiai sa spui batrana
Bea asta, o sa iti faca bine. -> La asta nu e nimic gresit, dar mie mi se pare prea des intalnita si enervanta... Eu ii dau tot dreptul sa izbugneasca
Nu! Spune-mi acum ce se intampla. Ce este acel loc? Cine este Stapanul? Unde sunt acum? -> Vorba lui Kat, cam multe intrebari si tipa pare foarte iritata .
Dar, nu era asa -> Nu inteleg rostul virgulei aici.
Pe mine Milena, incantata -> Ce taree. Sa vezi daca vede Milena ca este o vedeta in ficul tau .Si mai ales ca e o bunicuta blanda.
S-a facut tarziu, trebuie sa te odihnesti, mai vorbim si maine -> Aici puteai sa pui punct intre trebuie sa te odihnesti si mai vorbim si maine. Se vedea si suna mult mai frumos.
Leah era oarecum fericita ca a visat-o pe mama ei. Ii era dor de ea, dar nu suporta sa o mai vada din nou, vroia sa o uite -> Cum vine asta darling? Ori vroia sa o uite, ori ii facea placere sa o viseze.
Era foarte curioasa sa afle unde o va duce viata. -> Ciudata afirmatie, dar da, si noi suntem curiosi sa aflam unde o va duce viata .
In concluzie, super tare nextul asta. Chiar mi-a facut placere sa citesc si mi-am facut timp vreo jumatate de ora sa comentez . Felicitari. Vreau next.
#90
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
Multumesc mult fetelor, mi-au placut muuult comentariile voastre adorabilicioase Si katy, eu ma asteptam sa-mi critici gram,atice:]] Merci ca nu ai facut-o
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
Dimineata s-a trezit cu greu, vroia sa mai doarma, avea senzatia ca avusese un vis frumos, insa il uitase... Batrana o astepta in bucatarie cu micul dejun pregatit. S-au salutat si au mancat impreuna. Dupa care Leah se spala, isi facu tabieturile si imediat deveni proaspata si energica. Se duse in sufragerie, unde Milena citea un ziar. Cand o vazu, lasa ziarul pe masa si o intreaba: -Ce vrei sa facem astazi? -Orice vrei tu, raspunse fata cam fara viata, cu un zambet resemnat pe buze. Sper numai ca nu iti stau pe cap. Oricum, nu o sa stau prea mult... -Scumpa mea, sa nu crezi asa ceva, daca mi-ai fi stat pe cap nu ai fi fost aici, sise femeia cu blandete. Sa stai cat vrei aici, sa stii ca nu e nevoie sa pleci, dar sa stii ca atunci cand o vei face vei fi mereu bine-venita in casa mea. Leah amuti la vorbele ei, o lacrima i se prelinse pe obraz. -Off, nu mai plange! Nu merita! Nu merita! Femeia o lua in brate, credea ca va fi greu cu Leah, dar descoperi in ea un suflet bun si cald. Nu se astepta, Milena vroia doar o fiica si nimic mai mult, o persoana care sa-i stea aproape si pe care sa o iubeasca. Toata viata ei fusese singura. Momentul emotionant trecu, iar batrana isi aminti de propunerea ei. -Ok, deci ce vrei sa facem azi? Apropo, trebuie sa te rog sa nu iesi afara, pentru ca te-ar putea gasi EL. Daca vrei sa mergi undeva, pot veni eu cu tine, pentru a nu pati ceva. -Bine, daca tu spui... zise Leah pe un ton glumet.Ce zice daca facem prajituri? Obisnuiam sa fac prajituri cu mama... si acum suradea, numai ca zambetul ei era trist, la fel ca si ochii, la amintitrea mamei ei. Zicand asta, pleacara amandoua spre bucatarie. Au decis sa faca niste papanasi. Milena a scos din dulap ingredientele necesare si le-a intins pe masa din bucatarie. Cand au terminat erau amandoua albe pana pe varful nasului de faina. S-au spalat si, intr-un final, au gustat din minunatii papanasi. Lui Lee-Lee ii fusese dor de ceva gusots, de mult nu mai mancase asa ceva, de cand mama ei murise. Si asa au petrecut urmatoarele luni, viata mergea prea usor, ritmul era prea lent pentru Leah, dar se obisnuise cu el, era bine sa ia o pauza. Ii era dor de Denise, de muzica celor de la Tokio Hotel, de casa ei si cel mai mult de mama ei. Ea incercase sa-i indepardateze amintirea departe, in strafundurile subconstientului ei. Deseori reusea, numai ca acele cosmaruri care o trezeau din somn ii reinviau in cel mai crud mod amintirea, iar si iar. Inca mai plangea, dar mai rar, incercase din rasputeri sa-si inghete sufletul. Incercase sa nu tina nici la Milena asa de mult, sa nu se ataseze, pentru ca nu stia cum avea viata sa-i faca din nou in ciuda, in cele din urma observa ca batrana era prietenoasa si buna la suflet, dar tot se straduia sa pastreze o usoara distanta politicoasa. Si femeia observa acea detasare, vazuse limita pe care si-o impuse fata, dar spera ca e nevoie doar de timp pentru acomodare, insa o ingrijorau acele cearcane care ii apareau sub ochi in unele dimineti, stia ca are vise urate, dar nu era sigura daca avea in fiecare seara sau nu. Leah nu tipa niciodata. O data se taiase cu un cutit, in timp ce felia un mar. Ea ramase cu aceeasi expresie. Analiza rana si sangele de un stacojiu aprins care ii curgea pe incheietura, linse tot acel lichid care ii era pe mana si ajunse la buricul degetului, il supse pana cand hemoragia se opri, dupa aceea isi continua treaba, ca si cum nu se intamplase numic. Nu schitase nici un gest cum ca ar fi durut-o, iar rana era destul de adanca. Bartana care se afla langa fata privise toata scena si se sperie un pic, niciodata nu o vazuse cu adevarat vesela, ea traia, dar totusi nu era mereu prezenta, uneori ochii ii erau goi si reci, atunci Milena credea ca se gandea la mama ei, dar Leah nu incerca sa se gandeasca, incerca sa uite, ea gandea in vid, de cele mai multe ori meditata asupra vietii ei, dar dupa un timp se plictisi sa faca si asta.
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
Leah e sagetatoare. Clar. O, doamne, iar vad dungi! Apropo, am descoperit ca nu se zice `vroia`, ci `voia`. Acum e 100% sigur. Of, ea e asa de... nu stiu, trista, dar totusi nu in acle fel. Mai mult era trist s-o provesti, sa o vezi cum nu traieste, cum nu reactioneaza ca oricare alt om. Nu se nascuse diferita, ea si-a impus asta. Dar totusi, viata e pentru a fi traita, ar cam trebui sa isi deschida sufletul. I-o fii greu sa traiasca cu gandul ca familia ei e moarta, dar totusi, are langa ea o femeie minuta si ar cam trebui sa se bucure de asta. Prin "dar dupa un timp se plictisi sa faca si asta" as vrea din adancul sufletului sa insemne ca se va dezgheta. Da, asa este ea, ca un om in hibernare, exact asa! In curand se va termina autostrada mea de fic si va incepe a ta, am devenit si mai nerabdatoare sa citesc ce te-a dus capul. Spor la scris la toate cele 1001 ficuri ale tale Next!
_______________________________________
#96
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
In tot acel timp, cele doua isi povestisera multe intamplari din viata, dar Leah nu a dorit sa-si deschida niciodata sufletul, ii povestea doar intampari nu si ceea ce gandea cu advarat, iar acele intampari erau insignifiante, in comparatie cu Bill, cu mama ei sau cu ceea ce simtise cand fusese inchisa in acel castel medieval. Leah implinise deja 16 ani, dar nu vroia sa o paraseasca acum pe Milena.Ea o sustinuse pe batrana sa isi reia munca de medic, la care renuntase cu mult timp in urma, din cauza imprejurarilor. Aceasta se dusese la mai multe spitale si, intr-un final, fusese acceptata. Acum lucra intr-o clinica, nu foarte mare, de la periferia orasului. Statea la serviciu de la ora 8 dimineata pana la 6 dupa-amiaza. Se comportase ca o mama pentru Leah, incercand sa ii acopere toate lipsurile, ii angajase un profesor care sa ii predea lectiile acasa. Batrana nu o lasa pe fata sa iasa din casa decat pentru plimbari scurte, se atasase atat de mult de ea, incat credea ca daca o va pierde pe ea, va fi din nou ca inainte. Leah se supunea tacuta si lipsita de viata, nu prea avea ce sa faca afara, insa vroia sa mearga in casuta din copac sau in padure, unde copacii o intelegeau, vroia sa o vada pe Denise, care probabil o uitase. Intr-o dimineata de sambata, din martie, Leah lua micul dejun cu Milena si ii spuse ca iese putin pentru o scurta plimbare. Batrana, prima data nu accepta, dar se razgandi si o lasa, spunandu-i: -Sa ai grija pe unde umbli si cu cine vorbesti! Sa te intorci repede! Plimbare placuta! -Pa! Striga fata si iesi pe usa. Pe strazi nu era foarte aglomerat, fiind inca dimineata. Leah se duse intr-un parc din apropiere. Mergea foarte repede, cu gandul departe. Se gandea la prietena ei. Apoi, gandul i s-a mutat la mama ei si o lacrima i s-a scurs involuntar pe obrazul drept. Merse si mai repede, aproape alergand si deodata: POC! BUM! PAF! Se lovi frontal cu o persoana de pe strada, dar acea persoana inca era in picioare. Omul respectiv i-a zis, accentuand ultimele cuvinte: -Ai grija pe unde mergi pustoaico, puteai sa ma dobori! -Mda, scuze ca te-am lovit, si o lacrima i se scurse iar din ochi, cand trecuse pe langa strain, pentru a merge mai departe. Se blestema pentru acel act de slabiciune, nu suporta ca lumea sa o vada plangand si mai ales sa planga pentru ceva de mult trecut. Strainul ii observa picatura sarata de pe obraz si o intreaba: -De ce plangi? -Scuze, dar nu vorbesc cu strainii! Spuse crispat ea, de ce se baga in vorba tipul? Nu suporta asfel de oameni. -Dar nu sunt un strain, nu m-ai recunoscut? intreaba si isi dadu gluga de la hanorac jos. Fetei ii ramase blocat trupul, nu mai putea misca. Nu ii venea sa creada cine ii statea in fata. Il privi cu atentie studiindu-i chipul. Incearca sa deschida gura pentru a pronunta o propozitie, dar iesi numai: -Tu?! -Da, eu in persoana. Dar te rog sa nu strigi in gura mare ca Bill Kaulitz e chiar in fata ta. -Ok... Si Leah pufni in ras. Obicei caracteristic ei. Crezi ca sunt atat de proasta? Intreba ea amuzata si usor ironic. -Nu, dar acum, daca tot am facut cunostinta, hai sa nu vorbim in mijlocul strazii si asa e frig, brr! spuse si isi puse gluga la loc. Te invit la mine acasa. -Scuze, dar eu trebuie sa plec acasa, ma asteapta cineva si nu pot intarzia, scuze... Zise ea amar, gandindu-se la Milena. -Ok, am inteles, ai pe cineva... -Nu, nu e asta, ma asteapta mama, sau mai bine spus cea care s-a comportat ca o mama in ultimii ani. -Aha, acum mai lamurit, hai sa mergem, atunci! -Scuza-ma, dar eu plec, spuse ea cam trista. Ne mai vedem, zbye! -Pa... sopti brunetul.
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
Well, imi plac primele randuri de filozofat, dar m-ai cam crispat cu tinutul din scurt ale lui Leah. For god sake, she is not a puppy! Cand s-a intalnit cu Bill a fost asa de rece momentul de inceput, a poi s-au dezghetat. Ador faptul ca e precizat anotimpul, martie, care este primul dupa lunga si geroasa iarna. E ca si cand tot amarul lumii ar cadea pe umerii lui martie. Dar pe de o alta parte e si o chestie gen reinviere, si nu ma refer la ghiocei. Mi se pare mie, sau Bill e chiar prea insistent cu dorinta lui de a o aduce pe Leah acasa la el? ;; ) Pervert, Get a life.
Hmm, stii, acum ca citesc tot ce am scris imi dau seama ca am aberat. Adica a trecut ceva vreme de cand a evandat, nu ar trebui s-o caute atata timp avand in vedere si faptul ca mai erau un trilion de camere in castelul ala sau ce-o fii fost. Mda, Milena e prea protectiva, e ca o mama, ca mama ei chiar . Imi place ca si-a mai deschis si ea ochii si ca s-a mai apropiat oleaca de batranica. Astept sa iti vad "am scris ca tine"-ul. Next!
_______________________________________
#98
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
Si Leah pleaca grabita fara a se uita in spate, insa il lasase cu o intrebare nerostita, avea pe cineva ? Sau nu? Era destul de fericita ca il intalnise pe el, dar vroia ceva mai mult, acea intalnire era nesemnificativa, pe langa ce ar fi putut fi, insa de multe ori se gandea cu tema la „ce ar putea fi”. Pasi apasat pe strazile umede si reci. Ajunse in cinci minute la apartament. Ea inainta si o gasi pe Milena in bucatarie, gatind. -Mi-am facut foarte multe griji pentru tine, ai zis ca stai putin si a trecut o ora. Ce s-a intamplat? Sper ca nu ai vorbit cu nimeni. Zise ingrijorata si mustrator femeia. -Nu s-a intamplat nimic si nu, nu am vorbit cu nimeni, spuse Leah. -Ok. Ce vrei sa mananci? Paste sau mancare chinezeasca? -Mancare chinezeasca, raspunse ea zambind larg. Lee-Lee pleaca in camera ei. Se schimba in pijamale si se aseaza in pat privind tavanul. Avea emotii, stomacul i se innoda si reinnnoda, chiar si cand era fan il placea, dar acum ca l-a vazut in carne si oase era mai mult decat o simpla placere vizuala, dar nu vroia sa spere, nu vroia sa ii pese. Asa ca isi lua o carte din bibleoteca prafuita a Milenei si incepu sa citeasca. Sarea randurile cautand ceva interesant, dar fara niciun rezultat. Rasfoi cartea ca pe o revista, facand sa iasa praful, sa se raspandeasca prin camera. Se plictisi si puse cartea la loc. Statea in pat incercand sa faca timpul sa treaca mai repede, sa nu se gandeasca si sa adoarma. Trecura 4 ore. Din stomacul fetei se auzeau niste sunete infioratoare, un mic monstru dinauntr-ul ei tipa ca vrea mancare. Se dadu jos din pat si se duse in living – nimeni. Apoi, se duse in bucatarie unde o gasi pe batrana cu o cafea in mana. Se salutara si Milena ii dadu si lui Leah o cafea. Stateau la masa micuta si cocheta din bucataria in timp ce beau cafeaua amara. Fata pusese masa si manca impreuna cu mama ei adoptiva. Lunile treceau, iar Leah nu l-a mai revazut pe Bill, insa nu o durea acest lucru, pentru ca stia ca asa avea sa se intample, insa tot mai exista o mica licarire de speranta in ea. Milena s-a decis ca stapanul nu o va mai cauta vreodata si ii dadu mai multa libertate, o lasa sa se angajeze la o pizzerie din apropiere. Multi clienti comandau nmai ca sa o vada pe ea. Leah se maturizase frumos, avea un trup suplu si elegant si era mai frumoasa ca oricand, insa ea nu era foarte interesata de acest aspect al ei. Era sambata, fata era la locul ei de munca asteptand sa primeasca pizza si sa o duca clientului. Ii placea foarte mult locul, mirosul imbietor de pizza de toate felurile, de la picanta la cea Hawaii ii bucurau simturile olfctive. Bucatarul scoase o pizza din cuptorul cu lemne, o aseaza in cutia de carton, o felie si ii puse capacul. Leah se mai uita odata la biletelul unde era scrisa o adresa si o memora. Lua cutia si cheile de la masina si porni la drum. Era o masina mica de la firma necunoscuta, dar care mergea bine si consuma putina benzina. Ea cotea cand la stanga cand la dreapta, mirandu-se cum inca nu s-a ratacit. Intr-un final ajunse la adresa cu pricina si suna la sonerie. Mare i-a fost mirarea cand cel care i-a deschis nu era nimeni altul decat Bill. Si el era surprins de felul cum s-au reintalnit. -Tu? Tu livrezi pizza? Whatever, stai, unde am pus banii? spune el incepand sa scotoceasca in buzunar. -Uite-i aici iubi, zise o fata cu parul negru, lung si picioare lungi si subtiri. Leah avea un zambet retinut pe chip, se abtinea sa nu explodeze in ras, desi ii placea enorm de el si chiar tinea, numai ca acea intamplare era extrem de ciudata, iar iubitica lui Bill era si mai ciudata, era frumusica, era dotata, dar Leah era si mai frumoasa, iar ea insasi stia asta. -Asa, uite-i. Multumesc pentru pizza, spune el si ii inchide usa in nas dupa ce ii insfaca cutia de carton din mana.
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
Ce bou e Bill Cum, ma, sa ii inchida asa usa-n nas? A?! Bine, ma rog, daca mai stateau si ei putin la taclale intra "iubitica" la banuieli:]] In sfarsit, tanti Milena (:]]) a hotarat ca n-o s-o fure extraterestrii:]] Mi-ai facut pofta de pizza, btw v.v Bill mi s-a parut putin crispat :-? Incep sa imi amintesc chestii >: ) Sunt sigura 100% ca nu eu am scris faza "iar ea insasi stia asta.":]] :-" Eniunei, vreauuuu pizza @_@ E o situatie ciudata, niciunul dintre cei doi habar n-are ce sa spuna sau sa faca. Daca ea simte o atractie, el ce-o simti? Eu cred ca si Bill o place ca altfel nu ... Nu stiu foarte clar, dar ma roade un gand ca si el simte acelasi lucru:]] Virgule, propozitii scurte si concluzive, actiunea usor grabita x_x Vreau sa te vad daca reusesti sa imi mentii starea mea de confuzie in partile tale:> Hai cu nextu', mai Georgele!
_______________________________________
#100
Crazy Butterfly A вeαuтιғuℓ Lie Din: Bucuresti
Postari: 3063
Nu cred, eu deja am luato pe alte carari:]]
_______________________________________ Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor. William Shakespeare
