Simpatie.ro - matrimoniale
Welcome to Mars!
Ƥяσʌɛнιтσ ιи αℓтʋм 		Nou pe simpatie:
Anna281 pe Simpatie.ro
Femeie
24 ani
Iasi
cauta Barbat
26 - 45 ani
Welcome to Mars!ReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
Welcome to Mars! / Arhiva ficuri neterminate / O clipa Pagini: 1 ... 3 4 5 6 Moderat de Crazy Butterfly
#126
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Capitolul 21 – Promisiune


   Dupa ce au mancat pe saturate, cei doi lenevesc acum pe divan, el cu capul pe pieptul ei, mangaiat de parul ei.
-    Deci ce facem azi? Intreaba ea, vorbind rar.
   Mangaindu-si barbia si firele abia rasarite de par si spune doar : “nu stiu”. Ea isi da ochii peste cap plictisita. De multe ori asta este problema. Nu ai ce sa faci si ce sa vorbesti si asta o enerveaza la culme pe Natalie, are senzatie ca au epuizat toate subiectele, toate vedetele si toate rudele posibile despre care pot sa vorbeasca, fiind din doua lumi diferite este mai greu sa gasesti oameni si prieteni comuni, daca nu chiar imposibil. Rotitele se invart repede in capul ei, in timp ce Jared sta pe jumatate adormit, lasandu-se  in voia ritmului trupului ei, ridicandu-se usor cu fiecare respiratie, iar inima batabdu-i usor in ureche, intr-un mod asimetric cu bataile inimii lui, creand un cantec de leagan.
   Am sa merg acasa sa vad cum mai este pe acolo, isi spune. Si asa, peste mai putin de trei saptamani cica trebuie sa vad cum e cu examenul, nu ar strica sa vad ce fac ceilalti si sa imi pun in orsine ideile in cap. Il da usor de pe ea, dorind sa-l priveasca in ochi.
-    Cred ca… am sa merg acasa.
   El o se uita la ea reticent si incruntat.
-    Adica la Londra, nu?
   Natalie incuvinteaza din cap, iar Jared se da cu totul de pe ea, asezandu-se langa bruneta si punandu-si posesiv bratul in jurul taliei ei. Se macina cateva clipe, evitand sa o priveasca. Oare te-ai plictisi de mine? se intreaba el, dar in schimb rosteste altceva:
-    Si… cat timp stai acolo?
   Femeia isi pune o mana pe chipul lui, dorind sa-l linisteasca si adresandu-i un zambet blajin in acelasi scop.
-    Nu mult, iti promit, ii raspunde cu o nota clara de sinceritate.
   El ii zambeste sigur pe personalitatea lui sarmanta si pe chipul ce apare in reviste, dar totusi ca un barbat care se duce nesigur sa o caute pe sotia lui unde se duce, daca-l inseala si descopera ca ea de fapt face rezervari pentru aniversarea lor si isi spune : “Normal, cum sa faca asa ceva draga de ea? Doar ma iubeste pe mine!”. Bruneta ii surade, un pic amuzata de reactia lui si se ridica din pat.
-    Ce faci?
-    Bagajul, maine cred ca-mi iau zborul.
-    Credeam ca mai stai cateva zile…
   Ea nu-i mai zice nimic, doar zambeste magulita, cu o urma a ego-ului ce creste tot mai mult pe zi ce trece. Dupa doua ore termina si se tranteste in pat, facandu-l pe Jared sa se agate mai bine de o perna, ea rade, iar el ii surade ironic, apoi ii pune o mana pe gat si se uita la decolteul ei, ca apoi pe un ton de macho sa ii spuna:
-    Mergem in seara asta, dupa sedintele foto intr-un club de pe aici?
-    Da… dar ai o idee despre cum gasim unul?
-    Ma incred in frati-miu care are destul timp liber, ii raspunde vessel.
   Bruneta isi lasa capul pe o parte, privindu-l bland si inspira adanc, dupa care se ridica si ocoleste patul pana ajunge in partea iubitului ei, il ia de o mana si trage copilaresc si dulce de ea, in incercarea de a-l ridica, insa el se tine ca o stanca pe loc si ridica din sprancene, incapatanat ca de obicei.
-    Pana la sedinta foto mai este, hai in parc!
   Barbatul isi roteste ochii si se ridica lenes, se intinde se lipeste de ea posesiv, o saruta, surpinzand-o si o trage spre grabit usa.


_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare
 
   
#127
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Cam plictisitoare parte :]] Deci ai transmis bine sentimentele
Imi place cum ai suprapus ideea de plictiseala de moment cu cea definitiva de o persoana: "Oare te-ai plictisit de mine?"
Se vede ca ti-a fost lene si sa corectezi greselile de tastare xD
Un capitol de trecere, cred ca urmatorul va fi mai interesant...
Ma intreb daca Jared va avea incredere in ea sau o va urmari... Poate va descoperi nu stiu ce treaba necurata xD
Secretul e din ce in ce mai aproape... Si habar n-am daca Natalie il vrea ascuns! Drace.
Oricum, sunt curioasa ce se va mai petrece.
Next

_______________________________________
 
   
#128
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Sa nu citit asta mai intai, vedeti ca e modificat mai jos, ca idee.

Capitolul 22 – Ziua de dinainte


   Un next imperfect... apare mai incolo   


E mai naspa asa, scuze, e cam grabita actiunea:">

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare
 
   
#129
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
O să comentez cu numere ca să fie mai șucar.
1. Nu e nașpa, dă-te-n pana mea, e foarte bun, numai că nu seamănă cu un fic, ci cu o idee, o notiță, nu știu. Adică ai folosit numai narațiunea, nu ai detaliat, nu ai inclus pasaje descriptive, iar dialogul a fost prea puțin. A fost interesantă acțiunea, nu e seacă, însă mergea mai bine spusă. După cum am zis, seamănă mai mult cu o notiță decât cu un capitol. Ți-aș sugera să-l rescrii și să bagi personajul-narator cu picioarele bine-bine în nucleul acțiunii. Asta nu înseamnă să scoți gândurile și ideile din capul ei, bre.
2. Faza de la final iarăși a fost prea hot : )) Cică nu e fic +18, dar tu tot perversă rămâi.
3. Îți lipsesc virgule. Faza cu editatul pozelor nu mi se pare necesară. Mă enervezi, ai detaliat căcatul ăsta și faza din taxi, de exemplu, ai lăsat-o-n vânt, ca pe o schiță. Ce naiba, mă.
4. Chiar aș fi vrut să scrii dialogul legat de discuția despre Anglia de la începutul capitolului, mi s-a părut interesantă și așa ai fi dezvoltat latura intelectuală a lui Natalie, ai fi ajutat în caracterizare etc. Ca să nu mai zic că mai mult e caracterizată direct decât indirect protagonista. D-aia ar trebui să o bagi mai bine cu picioarele în acțiune, ca să nu mai nareze atât de „în ceață”. Nu știu cum să-ți explic, nu pare real, parcă e așa confuz.
5. Jared oficial a devenit păpușa ei. : ))
6. Sunt curioasă ce se va întâmpla în următorul capitol că de șapte ani tot aștept să se întâmple ceva interesant. Atenție! Asta nu înseamnă că e nașpa.
7. Ai știut tu ceva când ai spus „am grăbit acțiunea”, dar nu chiar așa. Acțiunea se desfășoară, din punct de vedere temporal, foarte ok. Ți-am spus de vreo trei ori mai sus ce nu e ok.

Cam atâtea momentan, aștept nextul, pupici:*:*

_______________________________________
 
   
#130
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Ok, am modificat oleaca pentru katy, dar mai mult mi-a fost lene si asa tot naspa e:]]
Capitolul 22 – Ziua de dinainte


   Mergem in parc linistiti, balanganindu-ne si razand de nimica toata. Mi-e dor de Londra, de tatal meu, de sora mea, de mama si chiar de facultate cu toti tampitii ei si de acolo cred ca cel mai mult de Lavinia, vechea mea “falsa” prietena si spun falsa pentru ca niciodata nu am fost egale si intr-un fel nu vreau sa ma implic emotional, nu stiu de ce am frica asta, dar este acolo, adica aici, dar sa te apropii de cineva, poate chiar si din familia ta este un soi de prostie, pentru ca devii vulnerabil. In fine, idea este ca ma intorc in Londra, minunatul meu oras, cam umed, dar plin de energie, rustic si frumos si sunt extrem de bucuroasa si Jared a observat si el asta, inca de cand i-am spus de Anglia, ceea ce e bine, se bucura impreuna cu mine, dar totutsi in ochii lui cristalini se citeste o urma de tristete, insa asta nu l-a oprit sa rada de si cu mine, sa-mi ia vata de zahar roz sau sa ma sarute pasional in felul lui dulce de ursulet panda, dar care-si ascunde sentimentele.
   Imi distrag gandurile si observ niste leagane libere, il iau de mana, entuziasmata ca un copil de cinci ani si-l trag intr-acolo, iar el se lasa tras. Cand ajung ma asez in leagan, dar ii vad expresia usor chinuita, usor uimita, insa cu un zambet dragastos pe buze. Incep sa rad cu pofta de moaca lui, iar apoi il dau inlaturi ca sa ma pot desfasura mai bine in leagan, iar ca sa simt si mai bine adrenalina plina de candoare ce-mi cruge prin vene pun o melodie pe masura: from yesterday, desi poate nu se potriveste, dar imi place mai mult decat altele, iar mutra ironica si matura a iubitului meu e de milioane. Ar merita pozata, dar ochelarii de soare, sapca si parul prins in coada il strica, asa ca ma abtin.
   Dupa o vreme ma plictisesc de parc si il iau printre stradutele acestui oras prafuit si inabusit, care de altfel ma sufoca si dam de un mall. Bineinteles ca Jared nu a contribuit la asta, ci mai mult l-am tras de cred ca-l doare si mana, dar e karma, adica compensatia faptului ca il tin de mana. Intram in cladire, ca eu sa gasesc racoarea aerului condtionat. Ma uit la brunet si nu vad nici un strop de sudoare. Cum e posibil oare? Aproape ca-l invidiez ca a crescut mai in Sud, dar totusi eu sunt mult mai fericita ca Anglia are o istorie veche si aristocrata.
    Iar daca tot suntem aici ma uit rapid dupa cea mai apropiata cafenea. Intram, ne asezam la o masa si ne luam de baut: eu o fanta rece, iar el un ceai… ciudat, dar totusi in limitele normalului. Fara sa-I dau de stire ma apuc sa-I vorbesc despre minunata mea tara.
-    Stiai ca Marea Britanie este formata din Anglia, Tara Galiei si Scotia? Si ca d emulte ori cei din nord nu prea inteleg ce vorbesc cei din sud, din cauza accentului si bineinteles mai e si Irlanda de nord, o bucatica de pamant simpatica.
   El da din cap, probabil nestiind despre ce vorbesc mai exact.
-    Iar englezii sunt neam Germanic, de aceea daca ai observant vreo data, cele doua limbi s emai aseamana, dup ace spun asta imi amintesc ca probabil nu stie o boaba de germane, insa ignor totusi acest lucru. Pacat ca germanii au dat bu bata-n balta, sunt si eu o natiune respectabila, totusi, cel putin cu ei ne-am razboit mai putin. Cu Franta n-eam luptat ani de-a randul, total aiurea, chiar secole, avand in vedere razboiul de 100 de ani, insa din toata istoria Angliei este doar o persoana pe care o respect cu adevarat si cu care as fi dat orice sa  fiu ruda: regina Elizabeta I, una din cele mai puternice femei ale lumii, fiica a lui Henric al VIII-lea si a lui Anne Boleyn. Saraca a avut numai douzeci si cinci de ani cand a luat conducerea si totusi a fost capabila si a ridicat tara enorm de mult! In fine, dar pot spune ca tara e vestita pentru mai multe, de exemplu: Magna Chartum Libertatum, Oxford, Cambridge-unde am fost eu-, Turnul Londrei, William Shakespeare, The Beatles, Queen, Charles Dickens, motorul cu combustie interna sip e aburi, locomotiva, vaccinul si multe altele, inchei eu, vazandu-i expresia aproape obosita din cauza valului de cuvinte si informatii prea mare.
   Azi am de gand sa-l fac fericit, cu adevarat fericit. Dupa ce ne terminam bauturile ne luam de brat in drumul de explorare a acestui complex si cred ca gasesc cel putin o suta de lucruri care sa-mi placa, dar nu-mi iau nici unul, mi-e prea lene sa probez, in schimb lui Jared ii plac niste cercei. Ma pune cu fata la ochinda si imi pune bijuteriile in dreptul urechilor. Ii surad, iar el face acelasi lucru, dar nu intr-un mod magulit ca al meu ci mandru si grijuliu. Plateste, iar eu mi-i pun si plecam catre sedinta lui foto.
   Intram in fuga in cabina razand inocent, iar Tomo cu Shannon se uita crucis la noi ca la doi nebuni, intetind focul rasului ce arde in noi, insa ne oprim repede pentru ca in jumatate de ora ei trebuie sa se afle in fata camerelor. Ceilalti doi membri ai trupei sunt deja gatiti, dar Jared trebuie machiat, aranjat, schimbat si coafat, dar noroc ca sunt vreo cinci fete dragutele care se ocupa de el. Eu ma pun intr-un colt mai indepartat si ma multumesc sa privesc cum isi ele treaba, in timp ce el se mai si misca ca sa vorbeasca ori cu fratele sau ori cu Tomo. Sunt chiar amuzanti si caraghiosi, dar dupa un timp scumpul meu iubit se infierbanta si le spune ca il doare capul de atata vorbarie. Cei doi raman cu buza umflata, iar eu chicotesc pe sub mustata.
   Ei sunt gata, asortati pana si la sosete, cred, si se duc in camera unde trebuie sa faca poze. Eu ma pun pe margine sa nu-i incomodez in timp ce se aseaza in fata si pe materialul acela verde ca sa puna orice imagini vor (dupa). La inceput se prostesc facand tot felul de mutre, apoi se aseaja in formatie, uneori si cu instrumentele lor imaginare si il vad pe brunet tot aruncand cate un ochi la mine, iar eu ii surad inapoi.
   Dupa ce pozele sunt gata, iar toate camerele oprite, le trag pe un leptop si le editeaza cum se poate mai bine. Jared ma trage si pe mine sa vad rezultatele, uitandu-ma din cand in cand si la chipul lui multumit cu un inceput de barba si cu ochii mari rotunzi, cand blanzi, cand taiosi.
   Intr-un final du pace am stat mai mult sa vedem cum le editam, decat cat le-a luat sa le faca, plecam toti patru spre hotel, mergand taraganat, pana cand se trezeste Shannon sa se planga ca il dor picioarele si ca vrea un taxi, Jared isi da ochii peste cap, dar cheama  un taxi si  mergem toti inghesuti pe bancheta din spate, cam aiurea, ce-i drept. Imi vine sa-i dau cuiva un par in cap, dar facem si noi ce putem, iar eu oftez adanc si Shanon chicoteste la mutra mea, iar eu peste Jared ii dau un pumn in umar. El spune un ‘au’ si incepe sa-si frece umarul.
-    Nici macar nu am dat asa de tare!
    El imi arata limba, iar fratele lui incepe sa rada pe infundate, ca sa se aleaga si el cu un pumn in umar si scoatem amandoi limba, unul la celalalt, ca niste copii de gradinita. Ajungem in camera noastra, iar Jared, dupa nici doua minute cheama room-service-ul si in alte cinci minute o blonda pe tocuri cu sanii scosi pe-afara aduce o sticla de sampanie si doua pahare pe o tava. El ii zambeste fermecator, ea se pierde in laude (pentru solist), iar scena se sfarseste cu o usa trantia in nas, facandu-ma sa zambesc.
   Brunetul aseaza tava pe noptiera, stinge toate luminile, lasand doar o veioza indepartata aprinsa, ma ia de mana si ma aseaza frumos pe pat, eu ii arunc o privire nonsalanta, el imi da lent hainele jos, apoi pe ale lui, pana ramanem doar in lenjerie intima, atunci el deschide sampania exact de-asupra mea, lasand spuma sa curga printre sanii mei, in timp ce o privim amabdoi. Cand se opreste, pune stica la loc pe noptiera, iar cu limba culege toata sampania de pe trupul meu, incet si lasciv, facandu-ma sa-mi inclestez “ghearele” de pat.
   Ia din nou sticla si toarna in pahare, le luam, dar Jared vine cu interesanta idee de a incrucisa bratele, moment in care dam unul peste altul lichidul rosiatic, ne pufneste rasul, dar el se opreste brusc, se agata cu mainile e parul meu, dandu-mi capul pe spate si ma satuta adanc si pasional, se dezlipeste pentru o clipa ca sa ia o gura de aer, iar apoi ma saruta din nou, mai salbatic si mai profund. Se impinge in mine,  facandu-ma sa ma afund in asternuturi, la fel cum limba lui se afunda in gura mea, il zgarii usor pe spate si gem la gandul ca voi avea o noapte frumoasa plina de amor, dar si la gandul ca maine pe vremea asta voi fi in apartamentul meu de langa facultate, probabil vorbind cu Lavinia si savurand o ceasca de cafea fierbinte.
   


_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare
 
   
#131
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Imi plac detalii istorice pe care le-ai adaugat si partea cu sampania a ramas la fel de buna
La partea cu curva de la roomservice e dezastru.
Astept nextul:*

_______________________________________
 
   
#132
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Imi pare rau pentru lipsa de inspiratie, dar nu am mai scris de mult
Capitolul 23 – Acasa

   Cobor din avion,  intru in cladirea aeroportului si dau imediat de Lavinia.
-    Ahhh! Ce dor mi-a fost de tine! Ce mult mi-ai lipsit! Imi tipa ea in urechi.
   Ma imbratiseaza strans, aproape sufocandu-ma, dau nu ii reprosez nimic, iar dupa ce ma lasa sa mai respir un pic o iau si eu la randul meu in brate, dar nu cu atata pasiune. Zambetul ii este intins la maximum pe buze, dezvelindu-i dintii albi si mari. Trag aer in piept si o imboldesc sa mergem catre un taxi.
-    Oh! Dar nu e nevoie!
-    Nu? Intreb un pic uimita.
-    Nu, imi raspunde mandra. Iubitul meu are si masina si carnet.
   Dau din cap, incuviintand.
-    Asa, deci. Bravo lui!
   Lavinia imi raspunde doar largindu-si surasul. O ia inainte – cam neobisnuit pentru ea – si ma conduce catre noua ei achizitie. In parcare ma uit imprejur, incercand sa ghicesc, dar cand colo alesul ei imi depaseste orice asteptare. Fac ochii mari, dar nu arat nimanui. Pornim amandoua catre o decapotabila argintie si spre un tip bine facut, in jur de douazeci si cinci de ani, sprijinit de masina ce mai mult ca sigur este a lui si nu imprumutata de la vreun prieten, caci pare foarte familiar cu aceasta. Are parul scurt si negru. Ochii ii sunt ascunsi in spatele unor ochelari de soare violeti, iar trubul bine sculptat nu ii este deloc ascuns de tricoul nu mulat, dar lipit de corp. Are stofa de baiat de bani gata, cu stil  si totusi nu pare a fi ingamfat. Imi place! Dar nu voi incerca – cred – sa il iau Laviniei, sper macar sa fie batut in cap si prost!
   Cand ajungem la masina prietena mea se agata imediat de el, iar acesta o prinde cu un brat de dupa talie si se saruta, dar, desi el ar mai vrea sa prelungeasca unirea gurilor lor, Lavinia isi aminteste de mine – cat de loiala poate fi si de atenta! – si pune spatiu intre ei. Ea isi trage sufletul un moment si face prezentarile:
-    John, ea este Natalie, prietena despre care ti-am povestit, aratand inspre mine. Natalie, el este John, iubitul meu si cred ca un verisor de al tau…
   Deschid iarasi larg ochii, de data asta vizibil mirata, pentru amandoi. El nu  pare nici decum surpins. Desigur, au dezbatut subiectul asta si inainte, dar nu au fost nici ei siguri de concluzie, deci mai raman eu, cea care as putea sa-i lamuresc, dar numele John, desi atat de comun si de anost nu imi suna deloc cunoscut ca o posibila ruda. Va trbui sa il intreb pe tata! El trebuie sa fie pus la punct cu detaliile.
   Intr-un sfarsit ridic din umeri si ajutata de cei doi imi pun bagajul im portbagaj sip e urma ma sui pe bancheta din spate, alaturi de Lavinia, care nu doreste sub nici o forma sa ma lase singura in prima zi a mea in Marea Britanie dupa atata timp. Si chiar daca isi doreste cu ardoare detalii picante nu ma intreaba decat lucruri normale: cum este in America, cum sunt oamenii, cum mi s-a parut mie, cum de m-am intors daca mi-a placut asa de mult etcetera. Este ciudat de discreta! Se pare ca timpul petrecut in lipsa mea i-a priit si i-a dezvoltat material cenusie… sincer, nu stiu daca e bine sau nu pentru mine.  In timp ce si ea isi spune noutatile pe care si le permite sa le enumere in fata lui John, care de altfel este foarte absent – aparent, fiindca am impresia ca trage cu urechea, sorbind fiecare cuvant – meditez si la acest subiect. Nu cred ca o mai pot trata ca  pe o imbecila si in mod normal ar trebui sa fie super, dar pentru mine?
-    Natalie, unde stai mai exact? Lavi – Ce? Lavi!? – mi-a spus ca stai prin est, dar est-ul e destul de vast – Ce cuvinte, pe semne ca e educat! –, intreaba el.
   Imi dreg vocea si ii strig, din cauza curentului puternic de aer, adresa. John da din cap, iar noi doua ne reluam discutia despre faptul ca ne e mai bine cu regina Elizabeta a II-a, dacat cu un amarat de presedinte si ca noi suntem cu adevarat un popor stravechi si suntem nobili, desi nu pot spune ca sunt in totalitate mandra de portretul nostru de englezoaice. Stilul americanilor mi se pare extrem de amuzant si chiar incitant. O imagine stearsa, ce il infatiseaza pe Jared, imi strabate mintea. Sper ca e bine si ca i-a trecut supararea, dar sa nu ii treaca cu fufe in genul Hannei.
   Cand in sfarsit ajungem la portile casei femiliei mele, care de altfel este foarte mare si are o curte enorma, John ne conduce, dar Lavinia se debaranseaza subtil si gingas de el. La usa ne intampina Stuart, majordomul meu, un vechi prieten din copilarie, daca pot spune, dar totusi nu chiar atat de mult, caci ii faceam numai necazuri. Ii zambesc larg, iar el imi raspunde in acelasi mod, dar nu atat de vesel, cred ca varsta l-a mai molesit.
-    Buna ziua domnisoara Benjamin, rosteste acesta politicos, luandu-mi bagajele.
-    Buna ziua si tie, Stuart.
   Lavinia doar clatina din cap in semn de salut si ma urmeaza. Familia mea nu stie ca am venit, de aceea cred ca este raspandita in toate partile: sora mea la facultate, tata cu afaceri, mama la prietene si imi mai ramene doica, adica Doamna Gretchen si personalul care nu e prea interesant. Stuart si Gretchen sunt cei mai veci dintre cei care lucreaza pentru tatal meu. ea este o negresa plinuta, cu ochii scanteietori si o voce puternica, o atitudine severa. Este o persoana care m-a sprijinit mult si a stiut sa ma mai puna la punct in copilaria si adolescenta mea –  mama nu era in stare, tata mai mereu plecat si restul prea lasi ca sa dea ochii cu mine –. Stuart este un batranel sfrijit si grizonat cu irisii cristalini, dar care inca se tine bine pe picioare, la fel de drept si cu o personalitate falnica asemenea unui stejar. Cand doica da cu ochii de mine fuge – asa-zisa fuga – si ma ia in brate  la pieptul ei mare si cald.
-    Oh, copila! Ofteaza ea. Cum mai esti? De ce ai zabovit atat de mult in Lumea Noua?
   Rad de ea si exprimarile invechite, gandindu-ma totodata cat de dor mi-a fost de ea.
-    Gretchen, draga mea, nu mai e noua de mult timp si nu am pierdut timpul pe acolo, mi-am imbogatit cultura.
-    Ce cultura, fata mea!? Aia sunt scursurile Europei ce au fugit cu lasitate!
   Ii adresez un zambet si ii spun ca povestim mai incolo, caci acum trebuie sa recuperez timpul pierdut cu prietena mea, cred ca si singura care nu e din familie.
   Urcam multele trepte, pe care abia le mai sesizam inainte de plecare, eram mult prea obisnuita cu ele. Deschid usa camerei mele si inspir aerul prafuit, dar care inca mai aduce a mine si a parfumurile mele, toate sunt aproape la locul meu, Stuart a pus bagajele intr-un colt al incaperii nici prea mare, nici prea mica. Ma asez incet pe marginea patului, dar Lavinia cu spiritul ei copilaros se tranteste pe pat, in spatele meu, ma intorc la ea si ii surad, dupa care ma intind si eu alaturi de ea.
-    Povesteste-mi! Imi ordona ea.
-    Ce? Intreb razand. Nu stiu ce! Intreaba-ma tu!
   Ea rica din umeri si isi roteste ochii cenusii.
-    Pai el cum este? Adica, ai facut cunostiinta cu el daca ai stat atat, nu?
-    Pai da, am facut, ii raspund, dar nu stiu, este cu toane, intr-un fel este ca un copil ce are nevoie de protectie si se agata de mine, dar alte ori parca simte o nevoie imperioasa sa ma apere de orcie potential pericol, este de multe ori romantic ceea ce imi place, dar un pic opac.
   Respir, pentru ca am rostit cuvintele foarte repede, iar prietena mea balaie intrerupe tacerea:
-    Si deci… iti place?
   O secuna nu stiu ce sa ii raspund, dar totusi incerc sa formulez un raspuns:
-    Mai… cred ca m-am atasat de el, dar nu stiu, adica e complicat.
   Lavinia isi da din nou ochii peste cap:
-    La tine mereu e complicat.
-    Nu conteaza, ii spun. Si John… cum l-ai cunoscut?
-    Pe net, imi rapunde simplu.
   Ii arunc o privire uimita, nevenindu-mi sa cred.
-    Cee?!! Asa este! Nimic complicat!
-    Observ…
   Nu ii mai spun nimic, caci nu am chef de detalii si amanam discutia, nu ma prea intereseaza de prietenul ei, doar ca mi se pare normal sa intreb si eu ce e cu el. Ma intreb ce mai fac Jimmy si ceilalti, ma simt plina de energie si parca am nevoie de o petrecere, ma intreb daca “Lavi” stie vreuna. Fara alte incursiuni in lumile noastre intime incepem sa palavragim despre lumea mondena, ea monopolizand discutia, se pare ca nu prea mai sunt regina…


_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare
 
   
#133
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
O BUN! Insfarsit pusei si tu next la ficul asta, chiar ma temeam ca o sa-l inchizi:o3
Deci, vreau sa-ti spun ca e diferenta mare de stil de la nextul asta la cel anterior. Adica esti mai atenta la cum suna lucrurile, nu te mai incurci, personajele sunt si mai umane. E foarte misto, parca as citi o carte calumea. Imi place ca ai caracterizat personajele noi si imi place cum le-ai facut vaste trasaturile si chestii. FOarte tare doica, e amuzanta, mi l-am imaginat pe Floriiiiin Calinescu in Tanti Florica) E bine, continua asa:>
Next!:*

EDIT: Poate mai schimbi si tu culoarea ca a cam "intrat la apa": ))

_______________________________________
 
   
#134
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Capitolul 24 – “Scopul tuturor actiunilor noastre este in general placerea.” -Epicur



   Ii trimit un mail profesorului, intrebandu-l detalii despre proiectul legat de terminarea facultatii mele si inchid laptopul, fara sa-I astept raspunsul. Lavinia m-a pus in tema cu petrecerile si am ales-o pe cea mai mica, nici nu stiu cum ii cheama pe organizatori, dar ce conteaza? Mai tarziu ma iau ea si cu al ei John, care apropo, am aflat ca e ruda de gradul trei sau patru cu mine, oricum de cativa ani ramurile familiilor noastre nu mai au nici o legatura, in afara de cea de sange, care pare sa se fi facut apa. Deschid dulapul si ma uit atent la rochiile de vara pe care zaresc, in cele din urma ma imbrac cu una scurta si lejera, cu bretele si neagra, cu paiete. Imi aminteste de anii 30’, mi se pare frumoasa-foc! Imi pun doua pene negre – cercei – la urechi, pantofi negri, tus si rimel negru si doar rujul rosu, ca totusi sa nu fiu prea intunecata. Ma uit la ceas si vad ca este ora sapte seara, adica la NY este miezul noptii, oare e treaz? Nu stiu, dar merita sa-mi incerc norocul. Apas tasta patru la apelare rapida, iar in difuzor aud sunetul atat de cunoscut si atat de enervant. Intr-un final imi paspunde, e zgomot la el, iar o muzica stearsa se aude in fundal.
-    Hei iubito, ce faci? Imi spune el.
-    Bine, vroiam sa vad ce faci, tu?
-    Eh, cu Shannon pe aici… Vocea lui se aude infundata si neclara, plina de suisuri si coborasuri – ceva nu e in regula.
   Un tipat de femeie rasuna in receptor, unul foarte cunoscut, dar pe care totusi nu mi-l amintesc.
-    Natalie, vorbim mai incolo, ok?
   Nu apuc sa raspund, caci telefonul se inchide brusc. Un val de furie ma strabate, dar nu ma pot lasa controlata, respire adanc si ma intorc la ale mele, sa-mi pregaresc poseta. El se distreaza, hai si eu! De ce nu? C’est la vie. La urechi imi ajunge soneria telefonului meu. Ma uit grabita prin camera, caci nu stiu unde l-am lasat – il aruncasem in laturi, de nervi – si pana la urma ma las ghidata de sunet si il gasesc in sertar – deci sunt extrem de imprastiata. Privesc ecranul, ce afiseaza: Lavinia. Au ajuns. Rememorez rapid ce imi mai lipseste si imi amintesc de chei! Ai mei vor dormi dusi! Vai! Le caut in sertar, in dulap, la baie, pe pat, sub perna, nicaieri nu-s! Trag aer in piept ca sa ma linistesc si sa aduc un nou val de oxygen neuronilor mei. Unde le-am vazut ultima oara? Unde, Doamne!? Ce treaba are Dumnezeu in asta? Ma rog, las de-o parte gandurile irelevante si ma concentrez temeinic. Imi pun mana in buzinarele hainei mele si surpriza! Normal, se putea atfel? Ies din camera, dar nu fac nici doi pasi, caci mi-am uitat gentuta, apoi dau fuga afara si zaresc decapotabila lui John, ma urc pe bancheta din spate, iar de data asta observ ca Lavinia nu mai sta cu mine. Imi pun barbia pe scaunul ei, iar e ase intoarce zambind la mine:
-    Esti gata de petrecere?
-    Eu spun ca da, dar cine poate sti.
   Isi da ochii peste cap isi readuce privirea in fata, iar eu ma las pe spatar si ma uit pe geam. Inca nu s-a intunecat, dar cred ca pe la noua cerul va deveni negru, iar stelele il vor lumina. Ochii mei urmaresc cu viteza amanuntele drumului nostru si le privesc cu drag, amintindu-mi de cum era inainte, adica exact ca acum, numai ca am dus dorul locului, iar abia acum imi dau seama. Chipul lui, cu ochii aceia cristalini si netulburati decat de nesomn, ochii aceia frumosi si greu de regasit la altcineva imi intuneca gandurile, dar alung imaginea din minte si ma fortez sa-mi imaginez  seara ce urmeaza. Oare voi da de cunoscuti sau voi fi o straina? Ar fi frumos oricum, numai sa nu dau de dusmani, care acum au si mai mare pica pe mine sau poate ma cred o tradatoare ca am fost in America, nu stiu si nici nu cred ca are importanta. O clipa mintea-mi devine involburata, ca un nume sa-mi rasara pe buze:
-    Hanna!
   Constatarea mea a fost rapida si m-a izbit pe neasteptate. Ea trebuie sa fie cu el! Vocea ei era, nu are cum sa fi fost altcineva!
-    Ai spus ceva? Ma intreaba Lavinia.
   Nu mi-am dat seama ca ea auzise, ma rog, nu cred ca ea a inteles prea multe asa ca indrug ceva neimportant, iar ea pare sa se multumeasca cu explicatiile mele jalnice. Rahat! De ce a trebuit sa imi amintesc!? Nu conteaza. Exact cand termin acest gand masina se opreste in fata unei case marisoare in care incap maxim cincizeci de persoane.
   Cobor din masina si imi focalizez mintea pe sunetul tocurilor mele lovindu-se de asfalt. Intru inaintea lor in casa si dau de numai cinci personae. Case e decorata in stilul anilor saizeci, cu nimic nou adaugat, dar pare comoda si numai buna pentru o mini-petrecere. Cei cinci se uita cu ochi curiosi la noii veniti si recunosc un chip, insa inainte sa-mi dau seama cine este, isi da el:
-    Nat! ce mai faci! Nu te-am vazut de mult! Exclama el in timp ce ma imbratiseaza.
   Raman un pic buimacita si ma uit la el nedumerita.
-    Sunt eu, Lenni! Fostul tau coleg de liceu!
-    Aaa! Spun eu, in sfarsit amintindu-mi-l. Nu-mi spune “Nat”!
   El rade gutural si ma ghideaza catre canapea. In ciuda numelui de ratat nu este unul: are parul blond, ochii cenusii si conformatie atletica, caci a jucat in echipa de fotbal a liceului si era destul de bun. Privirea mereu ii este calda si senina, inocenta, chipul lui emena lipsa de griji, cel putin aparenta si prietenia pe care o acorda mai tuturor. Bine, nici un tip ‘cool’ nu este, dar nici tocilar, doar a avut ceva de invatat de la echipa de fotbal! Imi prezinta ceilalti oameni, dar le uit numele aproape  instant, nu prea sunt interesanti pentru mine, chiar daca ei ma tintuesc cu ochii lor curiosi.
-    Unde sunt restul?
-    Vine si restul, spune Lavinia. Sa stii ca vei fi una din atractiile principale ale petrecerii.
   Spranceana mea se arcuieste aproape involuntar din cauza nedumeririi, iar prietena mea cauta sa se explice:
-    Le-am spus vechilor cunostinte, care de altfel ti-au dus dorul, ca vei fi prezenta aici si sunt foarte curiosi sa te vada si sa vorbeasca cu tine, chiar si nou venitii in viata de campus, mai ales Kate.
   Kate este noua printesa – nu accept sa-I spun regina – a facultatii, care s-a adaptat la viata de campus aproape la fel de bine ca si mine. Oftez, nedorindu-mi sa reactionez altfel, caci restul persoanelor din camera ne urmarisera atent si nu am chef sa se auda cine stie ce vorbe si zambesc, caci asta e solutia la orice dilema de acest gen.
-    Si pana atunci ce facem?
   Fecare ridica din umeri, uitandu-se unii la altii. Surasul aproape imi piere de pe buze, de nervi, dar nu ma las doborata de acest impediment.
-    Toate sunt pregatite? Intreb, vazandu-i cam neexperimentati in domeniu pe organizatori.
-    Pai bauturile si snacksurile sunt in bucatarie.
-    Pahare aveti? A si masuta trebuie luata, iar mobilele date mai pe margine, caci se va dansa, le spun eu.
   Ocupati mea pana au venit mai multi invitati a fost sa fac militarie cu cei nestiutori si sa retusez locul si m-am bucurat ca cei care au venit mai devreme au fost necunoscuti si nu oameni cu care trebuia sa dau piept, iar imediat ce i-am vazut in regula am iesit afara sa imi ma linistesc. Un copac imi este sprijin, unul dintre cei mai frumosi, un tei si privesc cerul senin. Un fior al nelinistii ma strabate, dar tot ce pot sa fac e sa-l accept ca parte din mine. In mod ciudat, Lenni apare langa mine – m-a cautat –,  desi nu suntem apropiati si ma gaseste gremuita langa parfumatul tei. Privirea lui ceretatoare se pogoara asupra-mi si ii zambesc bland, iar el se aseaza langa mine.
-    Ce cauti aici?
-    Intrebarea este ce cauti tu aici, eu doar te cautam.
   Rad usor amuzata si ridic din umeri.
-    Vroiam doar sa privesc luna…
-    Nu o mai privi, daca ramai aici racesti.
   Ridic o spranceana, dar nu ii spun nimic si o iau cu un pas inainta lui spre casa si sunt izbita de zgomotul rasunator: muzica data la maxim, zeci de oameni vorbind unii peste altii si unii care mai si tipa, insa imi place, este placut si familiar.
   Incep sa ma misc si eu pe ritmul muzicii si o zaresc pe Lavinia si o fur de langa John. Dansam impreuna radem si ne miscam cat de lasciv stim, iar ea imi paseaza sticla de bere pe care o avea in mana, o golesc si o dau cuiva, nu stiu cui, dar nu conteaza, Jumatate din baieti se uita la noi cu ochii cat farfuriile si lui John nu ii mai pasa ca i-am luat un pic iubita. Melodiile se scimba si basul cutremura toata casa cu ritmul haotic si sarim in ritmul muzicii si o data cu noi si restul oamenilor, cantam cat ne tine gura fara sa ne pese si mai golim cate un pahar de vin, cate un pahar de bere, chiar si vodka cu suc de mere si ne simtim super, insa o melodie slow imi strica putin – putin cam mult – cheful. John o rapeste pe Lavinia, iar pe mine  ma ia in primire un baiat cu ochii cenusii si realizez ca este Lenni. Eu sunt cam luata fata de el si sunt moale in bratelel lui puternice, imi vine sa rad, dar ma opresc doar la un ranjet larg, iar el imi zambeste dulce si chiar romantic. Cand realizaz ca ma place teama ma strabate si vreau sa ma indepartez, dar astept sa se termine cantecul si ma departez usor, apoi orele trec si dau si de Kate, care este o mica fumusete, dar ce conteaza, da-o-n colo – ca sa nu spun tampenii – si am dat si de Ginny, vechea mea rivala din liceu, care nu prezinta nici un interes pentru mine si cu care mi-am amintit de  vremurile in care eram majorette si in care ne furam iubitii fulgerator de repede si ne-am amintit chiar si de momentele in care ne-am aruncat tavi de la pranz in cap, iscand batai cu mancare in sala de mese.
    Cu alte cuvinte pentru mine distractia e in toi, iar Jared Leto, vestitul actor, cantaret si chitarist este impins in spatele unor usi ale mintii mele, insa Lenni imi strica seara, caci nu am nevoie de lipitori care sa suga vlaga din mine. Jared imi fusese de ajuns, nu mai am nevoie de altii care sa ma moleseasca. Toata seara ii zambesc si nu il dau la o parte cu nesimtire, ii mai accord cate un dans, dar il si ocolesc. La un moment dat, dupa un pahar de wiskey mi se pune pata si incep sa dansez cu unul, extrem de sexy si de bine-facut sub privirile cenusii care incerca sa ma strapunga. Mr. Sexy are un par negru si niste ochi la fel de intunecati, un nas acvilin si niste sprancene dese si intunecate si o piele alba ca laptele, o gura senzuala cu niste buze pline si atragatoare. Bunetul imi pune mainile pe solduri si le face sa se unuiasca si ma apropie de el, facandu-ma si pe mine sa simt dorinta. Isi infige o mana in parul meu si ne miscam, de parca aveam de gand sa o facem aici si imi sopteste tot felul de cuvinte, indemnandu-ma sa realizaz cu adevarat, ca sunt in Anglia, caci accentul lui britanic mi se pare extrem de seducator si fara sa vreau il compar cu accentul american al lui Jared si impulsionata de acest gand il sarut cu toata pasiunea din mine pe strainul cu ochi de carbune, iar el imi raspunde din plin. Cu coada ochiului observ ca Lenni nu se mai afla in incapere, intr-un fel respir usurata, dar parca ma simt si aiurea.
   O data cu sarutul se termina si melodia, ma departez de Mr. Sexy si ma duc intr-o baie. Ma uit la mine in oglinda si inghit in sec.
-    1, 2, 3, 4….. 10.
   Respir adanc si ies din baie, insa nu suport sa raman aici, iau prima sticla la nimereala, ma uit la un ceas si pornesc afara, inspre casa. E cam patru dimineata, dar nu conteaza, iar cu tot ce am baut pana acum nici nu-mi pasa de pericolul care ma paste. Ma uit la sticla din mana mea si vad ca e una de wiskey, aproape plina. Trag o dusca si merg inainte, in timp ce lacrimile imi siroiesc pe chip. De ce plang? Nici eu nu stiu, numai ca simt nevoia sa ma eliberez de ceva timp si nu prea am avut ocazia, iar acum ca am wiskey in mana si sunt singura pe strazi profit de ea. O masina trece pe langa mine si imi trag nasul, insa restul drumului este pustiu si am privesc cerul, in secial luceafarul si imi aduc aminte de o poveste, nu am idee care, dar stiu ca fata isi incredintase o dorinta luceafarului si i se indeplinise. Eu nici macar nu stiu ce dorinta sa-mi pun, asa ca pana sa ajung acasa renunt la idee si ma asez din nou la umbra unui copac, de data asta in curtea mea si de data asta un stejar. Mai beau o gura din scotch si arunc sticla goala. Ma uit la soarele pe jumatate rasarit si ma duc in casa. Urc cu greu scarile si ma trantesc in patul moale.


_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare
 
   
#135
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Uuu, Mr. Sexy :>
Esti nebuna, jur ca esti! : ))
Imi place ca m-ai facut sa traiesc petrecerea aia si se vede ca ai experienta:>
Lenni ala mi se pare asa dragut si inocent <3 Si nu cred ca are un nume de rahat :o3
Iti conturezi personajele dupa tine si le hasurezi bine. La concluzia asta am ajuns. Natalie e atat de american type. Nu ca as stii cum e englezoaica... : )) Adica e regina tuturor, face ce vrea, bea, danseaza cu cel mai sexy tip :> Dar, de fapt, in spatele portretului asta, Natalie este si dragastoasa si sensibila, oricat de mult ar incerca sa faca asta. Nervozitatea este un sentiment, nu o caracterisitica. E genul ala de fata de fata care priveste lumea de sus si ii judeca dupa aparente. Are multe vicii si se foloseste de ele ca sa scape de realitate. Imi place cel mai mult la Natalie ca are atatea defecte incat e umana.
Legat de Lenni, acum. Cred ca o sa faca tipul ala ceva mai incolo, prea o "cauta cu lumarea" :-? Oare ce-o vrea de la ea? O place? Nu cred, prea simplu. Poate ceva ascuns din perioada liceului :> Abia astept sa ma surprinzi!
Se pare ca singurul lucru la care e Lavinia buna e sa se destrambaleze. Aici pot face o mica comparatie intre ea si Natalie. Am senzatia ca L e mai in umbra ei si e cam invidioasa... :-? Lavinia chiar mi se pare o prefacuta. In spatele fardului de pe fata ei se ascunde un alt strat si tot asa pana la niste oase putrezite... Asa ca acum nu mi se mai pare N naspa, e pur si simplu un suflet de copil invelit intr-un strat fragil de portelan... Declar de acum ca nu-mi place de Lavinia : ))
Next!

_______________________________________
 
   
#136
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Capitolul 25 – American idiot

   Deschid ochii torturati de soare si vad ca e aproape amiaza. Ma ridic in sezut si ma intind ca o pisica, facandu-mi oasele si incheieturile sa trosneasca. Ma uit la ceasul telefonului meu si vad ca este ora unsprezece si jumatate. Ma dezbrac de hainele imbibate de tutun si alte mirosuri urate si le arunc direct in cosul de rufe, iar eu ma avant in baia mea si pornesc dusul. Apa fierbine ma relaxeaza si imi inmoaie muschii, imi curata fata si parul. Imi iau buretele si gelul de dus si incep sa ma curat usor, mangaindu-mi cu grija fiecare particica a trupului meu.  Ma clatesc, apoi ma infasor intr-un prosop, apoi ma spal pe dinti si ma intind iarasi, in fata oglinzii si-mi zambesc larg, ma rasucesc pe calcaie si ma trantesc in patul meu, ma invelesc cu cearceaful, imi iau telefonul si apelez tasta patru. El suna si tot suna, dar nu raspunde nimieni. Cum de nu-mi raspunde? Eu sunt bataia lui de joc, sau ce? Nu cred ca are vreo scuza! Trantesc telefonul de podea si se desparte in trei parti, dar stiu ca e in regula, totusi nu ma deranjez sa-l reasamblez, ci imi trag cearceaful peste cap si incerc sa ma calmez, caci aproape tremur de furie. Cum indrazneste!? Nu stau mult si ma ridic brusc din pat, ma imbrac in niste haine de casa si cobor in bucatarie, unde dau de Gretchen, care se pare ca a revenit la atitudinea-i dura si a lasat sentimentalismul de doica in urma.
-    Fa-mi si mie te rog o cafea la ibric, ii spun, fiindca mie nu imi place cea la filtru.
-    Buna dimineata si tie.
   Imi dau ochii peste cap si ii zambesc.
-    Apropo, sa mi-o aduci te rog in sufragerie, ii zic si apoi plec catre dormitorul meu.
   Imi refac telefonul si il deschid, il pun in buzunar, iar pe urma imi iau leptopul si cobor la parter, unde cafeaua tare, amara si fierbinte, amestecata cu putin lapte ma astepta pe masuta. Ma pun pe jos, deschid micul monstru. Ma conectez la internet si imi verific mail-ul, vaznd ca profesorul mi-a raspuns.

  Articolul trebuie sa fie realist, plin de intrigi, un adevarat deliciu pentru devoratorii de barfe, daca se poate chiar socant. Nu conteaza ca nu e chiar adevarat, daca ai poze e perfect, poze care pot fi interpretate si chiar sa merite sa fie publicat.
   Sa stii ca astept un articol senzational din partea ta, Natalie Benjamin, sa nu ma dezamagesti!

                                                                                                                    Louis Smith

   Ok… asta spuna promitator, imi zic inghitind in sec.  Beau si restul cafelei si ma apuc sa caut iarasi despre el, poze articole, tot ce se poate. M-am saturat, vreau sa fac ce mi-am propus, fara oprire. Nu iese nimic bun din relatia asta, oricum, dar cariera mea e ceva pe termen lung… Ah! Imi spun entuziastmata de gandul ce prinde contur in mintea mea. Cum ar fi ca eu sa am un articol in fiecare revista Forbes sau OK… ar fi minunat si nici nu trebuie sa-mi fac griji din cauza banilor, fabrica de portelanuri a tatei ramane in picioare. Ma trezesc din visare si ma uit printre datele gasite si zaresc o poza care-i dezvaluie ochii aceia suprbi si zambetul sau aproape mereu prezent si ma molipsesc. Nu stiu daca vei mai zambi asa… Copiez poza in fisierele mele si inchid micul monstru.
   Ma duc sus si ma trantesc din nou in patul pufos, uneori am sezatia ca e cu apa, dar nici chiar asa si ma uit la un ceas. E abia ora unu p.m. Pana diseara ce fac?  Imi iau celularul si o sun pe Lavinia, iar ea imi raspunde imediat.
-    Buuuunaaa!
-    Buna, ii raspund razand. Ce faci azi?
-    Aaa, cred ca o sa ma vad cu John, dar n-am vorbit inca, de ce?
-    Pai, pisoi, eu vreau sa ne vedem si sa mergem la mall, simt nevoia!
   Sta o o clipa sa se gandesca ai apoi imi raspunde précis:
-    Ne vedem la ora doua la mall-ul din centru si vrei sa mai chem pe cineva?
-    Da, te rog, vreo doua fete si nu ma intreba pe cine sac hemi, adaug eu, stiind ca ar fi vrut sa ma intrebe. Hai, te pup, ne vedem!
   Si ii inchid fara sa astept raspuns. Deschid dulapul si incep sa cotrobai cautand niste haine, iar cand le gasesc ma declar multumita si ma duc sa ma mahiez, bineinteles cu negru, cu un fard deschis la culoare si rimel, dar fara ruj. Imi prind parul intr-o coada si ma accesorizez. Ma duc jos in cautarea lui Stuart si ma gasesc nevoita chiar sa o intreb pe Gretchen si dau de el dormind la umbra unui copac.
-    Heeeeei! Tip eu aproape de urechea lui.
   El tresare si se ridica in picioare. Ma priveste nemultumit, parca reprosandu-mi ca l-am trezit.
-    Nu e bine sa dormi in miezul zilei! Ii spun hohotind.
   Isi roteste ochii in orbite si ofteaza.
-    Cu ce ocazie m-ati trezit, domnisoara Benjamin?
   Vreau niste chei de la o masina, oricare.
-    Fie, imi spune si mergem impreuna catre garaj.
   Iti baga mainile in buzunar si scoate cheile de la o masina miiiica si draguta, un Volkswagen galben  care seamana cu o testoasa. Il pup pe obraz, poate ii trece si ma sui in masina pe locul din dreapta si ma incearca o senzatie ciudata. In America se conduce pe dreapta, iar soferul pe stanga. E vina lui Napoleon, al naibii francez! Bag cheia in contact, apas pe acceleratie si pornesc catre locatia cu pricina, iar in vreun sfert de ora ajung si nu e nimeni in fata, adica nimeni cunoscut, insa nu dureaza mult si vad masina lui John, iar in ea Lavinia, o fata bruneta si Ginny? Doamne, mi-a facut-o Lavinia! Imi spun amuzata.
-    Lavina Hall, ai intarziat! Ii reprosez eu, cica sever.
   Ea face o fata de catel si ne pufneste rasul pe amandoua. John pleaca si ne lasa doar pe noi, fetele, si intram in cladire, iar eu fac cunostiinta cu bruneta, asa-numinta Donna, ca farmaciile alea. Este bronzata si are parul de culoare naturala saten inchis si ochii verzi, ca ai mei, e mai scunda si este dragalasa. O intreb discret le Lavinia ce e cu Donna si imi spune ca e o prietena a ei. Raman cu un semn de inrebare, dar nu ma bag, ne asezam la o masa din centru si ne comandam mancare si bauturi.
   Petreceri, intamplari amuzante, decese, casatorii, botezuri, nunti mirobolante, divorturi si tot ce se mai poate spune se povesteste intr-un mod frenetic, dar mie nu-mi sta deloc gandul. Jared si proiectul meu imi tot vine in minte, ma agita si ma nelinistesc, dar continui sa zambesc, in ciuda privirilor intrebatoare are Laviniei, dar dupa o ora, nemaiputand suporta ma ridic brusc in picioare.
-    Fetelor eu trebuie sa plec, ne mai vedem!
   Nu stau sa indepliniesc dulce-acrisorul obicei de despartire al fetelor si ma “tirez” cat mai departe, facand abstractie de expresiile lor uimite. Pornesc masina si depasesc limita de viteza, trec pe galben si repede ma gasesc in fata casei. Respir cateva clipe si imi las capul pe volan, iar buzele mi se misca incet, fredonand melodia… Welcome to a new kind of tension/ All across the alien nation/ Everythig isn’t meant to be ok… Inchid ochii, apoi radioul, clipesc de cateva ori si conduc cu masina in garas.
   Ma duc in casa, iar in sufragerie le intalnesc pe surorile “Boleyn”, adica mama si sora mea mai mica. Loreta – mama – este bruneta ca mine si ca Anne, iar Mia, blonda, exact ca Mary, doar ca eu si mama nu ne certam. Le imbratisez strans pe amandoua si ma asez intre ele pe canapea.
-    Ce faceti, dragelor?
-    Bine, raspund in cor.
-    Ce face clubul de poker – mama joaca acest joc idiot… –  si cum e la colegiu?
   Mia ridica din umeri, sfioasa – unul din lucrurile care ma enerveaza la ea, iar mama incepe sa-mi istoriseasca victoriile ei, evitand toate esecurile, o campioana. Ma face mereu sa zambesc cu increderea ei oarba, mai mare decat a mea – mda, se poate si asta – si e ca un tonic, numai ca ea nu a incercat sa devina cu adevarat independenta. Cand era mica a fost crescuta cu o mana de fier, iar calea ei de evadare a fost Mark, tata, care era frumos si bogat, amuzant si viril, dar pe care nu-l iubea. Nu cred ca a iubit vreodata pe cineva sau ceva cu adevarat, cu toate astea a fost si este foarte posesiva si a avut grija de mine si de Mia, cu toate ca se enerveaza pe surioara mea pentru ca nu e mai razboinica, dar incearca sa se multumeasca. Tata, in schimb o iubeste cu pasiune si este devotat cu fiecare celula ei si fiicelor lui, insa acum e plecat prin Franta si nu am apucat sa-l vad sis a simt din nou imbratisarea de urs.
   Ma duc dupa o vreme in camera mea, imi pun muzica in casti, aleg ceva fara versuri: Bethoveen, Sonata lunii, calma si racoritoare. Cred ca America nu mi-a facut nici un bine, nu ma simt de acolo, dar nici de aici…


_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare
 
   
#137
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Hmm, interesanta familie. Dar imi produce un gust amar...
Mama ei nu provine dintr-o familie foarte buna si s-a folosit de Mark ca sa scape, si s-a oferit drept rasplata:-?
Inca ceva, pare ciudat ca un copil sa povesteasca despre parintii ei spunandu-le pe nume, pare distant... Mia mi se pare o Natalie in devenire, poate putin mai proasta : )) Incepe sa ma enerveze Natalie cu toata perfectiunea ei imperfecta... xD Capitol de trecere bunicel, astept nextul! Si apropos, sunt curioasa ce o sa mai fie cu Jared:>

_______________________________________
 
   
#138
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
La naiba, nu l-am mai corectat!

Capitolul 26 –  Shannon vs. Jared

   Nu stiu cum, dar Londra cu englezii ei mai inovatori si mai interesanti mi se pari plictisitor si mi-au ajuns. M-am instrainat, dar nu am realizat asta pana nu am plecat, cum e vorba aia: nu realizezi ceea ce ai, pana nu mai ai. Macar eu pot recupera, iar de aceea plec, simt ca nu mai am un loc anume aici, nu ca as avea unul acolo, in America, dar cred ca pot sa-mi creez unul. Aceste doua saptamani in Anglia m-au facut sa realizez ca nu sunt chiar doamna de fier... as vrea sa fiu, dar nu sunt. Nici ea nu cred ca a fost asa de fier, iar eu ma simt prea umana. Petrecerea aceea m-a facut sa realizez ca nu pot trai sngura, nu pot sa fiu inghetata, ceea ce e trist pentru ca sa tii la oameni este o mare slabiciune... as vrea sa vina Lavinia cu mine, sau in ciuda numelui stupid si Lenni, dar e gresit, nu? Ma vor trage inapoi, oricum cu L. nu am pastrat legatura. Bagajul meu e gata, rochii, fuste, sutiene, pantaloni si tot ce mai am nevoie,  cosmetice, totul. Imi inchid laptopul si il pun impreuna cu gramajoara mea de electronice in bagajul special. Ridic capul demn si ma duc in baie sa ma privesc, nu stiu cum, dar mereu ma binedispun asa. In doua saptamani abia am vorbit de patru ori cu Jared, mai mult am vorbit cu Shannon (veriga slaba a trupei) care este simpatic, dulce, visator si slab si folositor. Cu ajutorul lui am fost pusa la curent in tot acest timp, adica detaliat.
-    Natalie! In jumatate de ora decoleaza avionul! Fugi! O aud strigand pe Dn. Gretchen.
-    Imediat, raspund mai mult pentru mine, ea neauzindu-mi raspunsul.
   Imi iau catrafusele si ma grabesc spre limuzina. Lavinia e deja inauntru sa ma conduca, la fel si Mia, tatal si mama mea. Fiecare damb peste care trece limuzina se resimte puternic si desi ajungem in 20 de minute la aeroport, mie mi se pare mult mai mult, in ciuda rasetelorsi a glumelor mai mult sau mai putin reusite.
   Urc in avion si respir pe jumatate usurata, desi o apasare imi ingreuneaza sufletul, o apasare de care nupot scapa, iar in timp ce avionul se inata, peisajele se estompeaza, somnul ma cuprind si pentru multe ore adorm lipsita de grijile ce tot vin si pleaca, in scaunul confortabil clasa I.
   Ma trezesc de-a binelea abia cand se anunta aterizarea, gandundu-ma oare CINE ma asteapta acolo jos. Dupa ce cobor il intrezaresc pe Shannon, paca nici nu ma simt mirata, doar un pic dezamagita.
-    Naaaaaaaataaaliee! Striga el in gura mare miscandu-si mainile energic prin aer.
   Zambesc si ma indrept direct catre el, insa nu ii spun buna, ci il iau scurt in brate si il pup pe obraz.
-    Cum a fost calatoria, iubito?
-    A fost plina de sooooomn! Ii raspund pe jumatate zambind
   Privirile lui ma ocolesc timp de cateva secunde, inspira si se uita la mine cu o expresie umila, de „scuze”.
-    Stii... el este cam mahmur si inca doarme si ss... de aceea nu a putut veni. Ii pare rau.
-     Normal ca ii pare, spun sarcastic amuzata.
   Lui nu-i pare rau, are o atitudine de „peste” ba ii pasa, ba face pe nebunul, dar macar mi-am facut un amic dincolo de granta inamica. Shannon de cand vorbim pe net am descoperit ca este bland, cu mici toane, bineinteles, dar e mai rabdator si mai usor de ranit, dar nu in orgoliu, ci in suflet. Il privesc, tarandu-mi o parte din bagaje spre limuzina si pentru prima oara de cand il cunosc personal acord atentie detaliilor legate de el, iar ochii lui spre margine verzi, spre interior caprui, iar pupila neqagra mi se par destul de captivanti, inramati de sprancenele groase si in diagonala. Chipul lui ascutit este contrurat de barba nu prea lunga de pe linia barbiei, dandu-i un aspect interesant, dar atunci cand l-am vazut fara ea mi s-a parut mai sexi.  Inaltimea il dezavantajeaza teribil, doar cu putin mai inaild decat mine, el avand doar 1.70, dar isi are trupul bine-facut cu umeri lati si solduri inguste.
   Cand sesizeaza ca il privesc se uita si el la mine, imi zambeste larg, iar eu ii raspun la fel, tocmai cand intram in limuzina ce ne duce spre  Langham Palace, de pe Fifth Avenue, Manhattan. Pe drum povestim nimicuri evitand tacit subiectul Jared si tocmai acest subiect este cel care ne macina mintile amadurora. Mahmur... normal, imi spun si fara sa vreau zambesc amar si fara sa vreau surad in continuare in timp ce imaginatia mea contureaza imaginea unei camere dezordonate, cu mirosul unui parfum barbatesc scum, cu  lenjerie intima feminina aruncata cat colo, sosete murdare, sticle de bere fara capac cu un fir de spuma atarnand si urme de palme transpirate pe pereti,dar asta e cam trasa de par, indepartez „creatia” si stramb usor din nas. E amuzant cat de opusi sunt cei doi frati, singurul lucru pe care il au cu adevarat in comun unul cu celalalt in afara de parinti si sange este dragostea pe care o impartasesc unul pentru celalalt, desi piciul nu prea o arata si dragostea pentru muzica.
   Inainte sa-mi dau seama ca am ajuns la luxosul hotel limuzina se opreste, iar Shan, rapid, se ridic si imi tine usa deschisa, ca sa ies si eu. Parca si aerul este schimbat fata de Londra. E mai plin de actiune si dioxid de carbon, e revigorant altfel spus. S. ma conduce la mine in camera dar eu nu intru bine si ii spun ca vreau sa vad si camera fartelui sau. Fara sa vrea face o grimasa, dar tace malc si ma duce unde vreau. Cand deschid usa, un aer imbacsit ma intampina si in loc de aroma unui parfum barbatesc este duhoarea sexului, un aer greu de respirat daca nu ai fost protagonistul, iar Shannon il simte de asemenea, numai Jared nu, care doarme pe canapea invelit de o patura mica si subtire in jurul salelor, cu sosetele in picioare, in loc sa fie aruncate cum ma gandeam eu – dar tot murdare sosetele –, iar in bratele lui un sutien cu mult burete, violet cu picatele albe si sticlele de sampanie si vin stau mai toate golite si aruncate de podea cu firicele de spuma atarnand – nu beri – .  In mintea mea se invart tot felul de replici care de care mai taioase, de genul: „Nu stiam ca Hannei ii place movul” sau „Ai inselato pe Hanna? Cum iti permiti sa zdrobesti inima micutei?” sau poate „De cand ai nevoie de push-up, iubire?”, dar la ce bun? Nu as parea decat o stupida si inca una geloasa, iar asa ceva nu isi are rostul, mai bine tac si inghit loviura asta, insa inainte sa spun sa iesim, Jared se trezeste parca din cauza zgomotului facut de rasuflarile noaste si parca in transa rosteste cu o voce ragusita:
-    Cine-i asta? Mai sta o clipa, chiorandu-se la noi si zice: Aaahh, tu! Tu ce vrei de fapt, cu ochii aia ai tai iscoditori si vlicleni?
   Iar atunci eu am facut niste ochi tristi ca de catel, parand grozav de ranita, iar S. a vazut, nu stiu daca si Jared.
-    Baani?? Faima?? Nu cred ca o tipa cu alura ta si cu orgoliul ttau vrea sex, adica doar sex! Rosteste, dandu-si in vileag nesiguranta, rade in barba si continua mai incet: dar bani? Parca tatal tau avea bani. Atunci ochii ii sclipesc, facand parca o revelatie: Sau tu chiar ma iubesti?
   Atunci, sub privirile  fratelui sua, ma uit la sutien si oftez, iar prietenul meu drag isi inalta vocea:
-    O sa-ti raspunda cand o sa te terezesti si termini cu tampeniile astea, NATARAULE!
   Jared, o clipa amutit riposteaza, cu o voce de amarat, de-a dreptul disperata ca aproape mi-e mila de el:
-    Sunt treaaz! Nu ti-a fost de-a juns ca ai avut-o pe mama numai pentru tine? O vrei si pe eaaa? Si pe cine faci tu natarau, nataraule!?
   Shanon clatina aproape imperceptibil.
-    Te minti singur... Chiar o doresti pe Natalie? Nici macar nu-i poti pronunta numele. Vorbim noi mai incolo, cand iti revii in simtiri si faci ordine aici.
   Si cu aceste vorbe iesim din camera lui si ne ducem in ale noastre, nu impreuna, ci separat. Ma apuc de despachetat, intrebandu-ma cat vom sta aici si fara sa vreau imi amintesc ca Leto Senior a platit pentru camera. Zambesc la amintirea lui cerandu-si scuze pentru camera prea mica si continui sa despachetez pana cand mi se face somn. Ma duc la p[arter, beau o cafea excesiv de scumpa si revin in camera, imi arunc hainele pe pat si imi fac un dus luuung, gandindu-ma la ziua mea plina, dar gandurile se ravasesc  in timp ce mischii mi se relaxeaza, iar aburii fierbinti imi incetoseaza mintea, aproape ca in transa.


_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare
 
   
#139
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Incepe sa simta mirosul luxului Natalie. Mai intai limuzine, apoi calatoria de placere... Pana si modul in care a fost inselata este luxuriant *sapmanie si vin*. Interesant mod de a compara ipostaza in care l-a gasit pe Jared. Cumva, prin *sosete murdare* si *bere*, ea vrea sa spuna ca el se comporta ca un adolescent, se imbata cu berea ordinara si se culca cu o curva... Conflictul Shannon-Jared mi se pare intrigant... Pe de o parte, Shannon i-a luat partea fetei din politete, dar poate si din alte motive, personale... Jared e un porc total, btw.
Imi place, nu-s multe greseli, next!

_______________________________________
 
   
#140
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Capitolul 27 –   And nothing else matters

   O muzica lenta si nu prea vesela sau dulce – aia care se aude la mine in camera –  imi tradeaza starea de „nu prea am chef”, nu prea  sunt conectata cu Pamantul si tare ma arde dorinta de a arata ca o vampa cu „tigarea” in mana, careia nu-i pasa de nimic, dar bineinteles ca asta e una din copilariile mele de care inca n-am scapat si bineintles ca (poate intr-o ora) o sa  imi revina zambetul pe buze. Acum stau in pat si m-am ridicat doar ca sa ma spal pe fata, pe dinti si sa pun muzica (dupa care am revenit la dulcele si imbietorul pat). Pilota sau patura – sau ce naiba e – sta pe jumatate pe mine, cealalta fiind cam pe jos si gandesc cam mult (observatie de moment). Mintea mea o ia razna, ar fi dragut sa dau vina pe Jared – mereu e placut sa dai vina pe el, mai ales in utima vreme de cand am venit alaturi de ei, iar aliatul meu constant e Shannon, care deja incepe sa para suspect de dragut ( glumesc, e de fapt adorabil de dragut, un pic prea adorabil pentru gustul meu), iar in peisaj mai e Tomo, cu sotioara lui; ei doi par neutri, insa stiu ca susotesc pe la spatele nostru.
   Eu si Jared suntem pe culmile sarcasmului, ironiilor si privirilor fixe ( muscatoare) si sincer nu e prea placut, adica mie chiar mi-a facut placere sa-l stiu mai in gluma, mai in serios, dar prietenul meu. Mai stiu si ca e o persoana buna, nu mereu sincera, dar nici chiar mincinoasa, cu aspiratii mari si o fire uneori inselatoare. „Relatia mea cu Jared” a degenerata din ziua  in care am (re)venit, la fel ca si relatia dintre el si S., atunci  J. era beaaat! Iar eu nu m-am putut abtine ca a doua zi sa nu fiu decat foarte „draguta”. Si de atunci tot ne reprosam chestii, iar eu as fi vrut sa-si ceara scuze, dar...
    Cioc-cioc-cioc, aud cu greu ( din cauza muzicii). Ma ridic si-mi infasor cearceaful ca pe o rochie ciudata si ma duc sa deschid usa. Cred ca e room-service-ul.
-    Buna dimineata, spune un baiat cu o tava pe care statea asezat paharul meu cu piciorul lung si sticla de vin rosu in mana.
   I le iau fara menajamente, ii spun sa mi le treaca in cont si ii cam inchid usa in nas. Ce-o zice nu ma prea intereseaza, dar stiu ca i-am dat ceva de gandit, imi zic amuzata. Hmm... dar... ( am pierdut sirul gandurilor, bineinteles). Imi umplu paharul si ma uit o clipa admirativ la licoarea impresionant de stacojie, apoi o sorb incet, cu buzele atingand usor paharul. Nimic nu limpezeste mintea mai bine decat vinul  ( nu in exces) si un orgasm. Ma pun din nou in pat si imi asez patura pe mine si pe podea, cum era si inainte ( imi permit luxul asta pentru ca e abia noua dimineata). Asa... as fi vrut sa-si ceara scuze, dar pe langa fapul ca nu s-a intamplat, realizez si ca nu are sa se intample. Asa e el si asa sunt si eu, mai greu cu scuzele. Oare sa las de la mine? Nu ar fi rau, data fiind situatia si tinand cont de dorintele mele... „sa dau uitarii” acest gand, aproape imi provoaca un nod in gand, dar cu vinul ce coboara incet in stomacelul meu si imi maingaie gatlejul este imposibil.

   Ma opresc din baut dupa al doilea pahar si intru in dus. Sunt sigura ca deja am limba cam dezlegata, iar mintea mi-e usoara, asa ca trebuie sa am grija la ce spun si ce fac, sa-mi ingreunez gandurile ( sa nu iasa afara). Dupa ce ma usuc cu totul ma imbrac cu inste haine obisnuite: blugi mulati, tricou destul de decoltat mulat – desigur ca am si dantelutele pe mine, dar sunt prea marunte ca sa le mai pun la socoteala – si niste pantofi cu toc cui. Ies pe hol si ma indrept catre apartamentele artistilor mei preferati. Ochii imi fug catre cea a lui S., din obisnuinta ultimelor zile, in care il ignoram pe J., dar de data asta vreau sa vad ce mai face si fratele cel mic.
   Bat usor in usa  de lemn, dar nu raspunde, asa ca apas pe clanta si surprinzator usa se deschide, ma rog, nu chiar asa de surprinzator – e atat de neglijent uneori! – si intru in camera. Trec de micutul hol si intru in sufragerie, care este destul de ordonata, ma indrept catre dormitor si il descopar si pe acesta pustiit, dar mai dezordonat, insa se aude un fredonat domol. „Ciulesc” urechile si detectez sursa in baie, iar picioarele mele, in mod automat, o iau intr-acolo.

                                              So close, no matter how far,

                                           Couldn’t be much from the heart,

                                              Forever trust in who you are

                                                And nothing else matters...

   Desi intru tiptil, Jared se opreste din cantat, iar eu nu voiam sa se intample asta. Imi arunca una din privirle fixe ( si ucigatoare) cu care m-am obisnuit in ultimul timp. Tocmai i-am intrerupt momentul de liniste si normal ca nu e prea fericit, cu atat mai mult ca sunt eu cea care i l-a intrerupt. Eu in loc sa raspund cu aceeasi privire ma limitez la a-i zambi bland si uitandu-ma la el cu niste ochi mari si jucausi, ceea ce il dezarmeaza. Renunta la privirea tip „mori!” si adopta una ce amesteca curiozitatea, neincederea si uimirea. Buzele carnoase i se intredeschid usor, permitand aerului cald si umed sa evadeze mai usor din plamani, sugerand ca asteapta sa spun ceva, insa pentru cateva secunde aproape neobsevate respitatia mi se opreste, iar ochii mei ii fixeaza buzele, care cred ca au acelasi gust desavarsit, precum imi amintesc. Ratiunea „imi da o palma” si ma opresc din a-l „soarbe din priviri” si  vocea imi resuna cu ecou in micuta baie:
-    Buna, vrei sa luam micul dejun impreuna? Si adaug un un zambet scurt, dupa care incep sa-mi musc buza.
     Nu spune imediat ceva, digerand spusele mele si ma lasa sa-mi molfai buza in continuare.
-    Bine... rosteste incet si ragusit ( si reticient).
   Ii surad larg si il sfredelesc cu privirea, ceea ce-l face sa se rasteasca la mine:
-    Acum ma lasi sa-mi termin dusul!?
-    Te astept in sufragerie.
   Ma intorc pe calcaie si apuc sa-l vad cum isi da ochii safirii peste cap. Ma trantesc pe canapeaua moale, scotand un icnet de uimire, cand realizez cat m-am afundat si urasc cand se intampla asta (cum sa ma surprinda o canapea?) ! Timpul in care astept se scurge greu, imi tot frang degetele, apoi imi incrucisez picioarele, ajungand sa stau turcest. Imi mai mestec buza, incercand sa dau de cap viitorului apropiat. Sunt sigura ca si el rumega (judeca) cele petrecute si se intreaba unde va duce si sper ca...
-    Hei, spune Jared, cu o voce aproape soptita, cu prosopul in jurul salelor,  iar apa siroind inca pe el
   ... sper ca va duce in PAT. Am un nod in gat pe care sa-l inghit. Uneori cand ma uit la el imi zic ca e pur si simplu frumos, iar acum arata precum un zeu grec si cu greu ma fortez sa spun ceva, in linistea stanjenitoare.
-    Hei si tie, sa-mi spui cand esti gata!
-    Mda, te anunt... imi raspunde si se duce in camera sa-si puna haine pe el (mare pacat).
   Mai astept un timp, in care imi numar respiratiile – cincizeci si sapte –, apoi apare si brunetul cu ochi mari si curiosi, ce ma sfredelesc. Se aseaza langa mine, in pozitia lui de smecher, picior peste picior, cu un brat pe spatarul canapelei, incatusandu-mi privirea, ca parca nici sa clipesc nu mai pot, dar pot sa-l observ! E imbracat cu niste jeansi visinii si o camasa pusa neglijent cu vreo trei nasturi descheiati, lasand posibilitatea de a-mi imagina (sau aminti) restul. Parul inca ud sta ravasit si aproape haios. Nu si-a ras barba, dar asta ii confera un plus de masculinitate, buzele ii sunt aproape inexpresive, extrem de sexi, incat fac un efort supra natural sa nu-mi musc sau sa-mi ling buzele, iar ochii rotunzi ma fixeaza in continuare plini de interes.
   Nu rup eu tacerea, dar o face el, parca aducand a disperare si totusi ii sunt recunoscatoare.
-    Ziceai ceva de un mic dejun, nu?
   Ii surad si dau din cap.
-    Hai, atunci! Ma indeamna, ridicandu-se si intinzand mana spre mine (miracol!).
   Apuc mana si mergem in lineste, eu cu jumatate de pas in urma lui, lasandu-l sa ma traga si din cauza ca nu vreau sa ma vada zambind. Cand ajungem la parter ii zaresc pe ceilalti doi membri ai trupei si mai ca-mi vine sa intru cu capul in pamant, nu stiu de ce. Dau sa-mi musc buza, simtind cum se uita Shannon la mine. Inspir adanc si ridic capul, incercand sa zambesc increzator, doar sunt o diva, nu? Sa plec capul e o prostie. Iutesc un pic pasul sa ajung langa Jared si il apuc mai strans de mana, observand scurta privire intrebatoare a lui. Imi pare rau pntru S. si nici macar nu stiu de ce... de ce am acest sentiment de vinovatie, dar c’est la vie!
   O chelnerita ne pofteste intr-un separeu si ne ofara meniurile. In timp ce nu-mi arunc ochii pe meniu ma tot intreb ce ar trebui sa fac: sa il bombardez cu o conversatie lacrimogena? Sau sa il asaltez cu flirturi? Sau sa-l hartuiesc sexual? Zambesc la ultimul gand. Imi ridic ochii peste meniu, observandu-l cum priveste concentrat lista de bucate, e destul de amuzant, mai ca face riduri!
    Parca simtindu-mi privirile atintite asupra-i, ridica ochii din meniu si ma priveste curios, cu ochii usor ingustati. Desi parca ar vrea sa ma intrebe de fapt altceva,  rosteste doar:
-    Te-ai hotarat ce comanzi?
   Este chiar haios cum ma iscodeste si e prudent, asteptand ca eu sa deschid subiectul „cheie”.
-    Un pahar de vin rosu.
   Isi arcuieste spranceana, vizibil amuzat.
-    Atat, adaug eu, lipindu-mi de fata un zambet stralucitor.
   Clatina abia perceptibil din cap, ii face semne chelneritei si ii da comanda. Intre timp eu incerc sa ma hotarasc ce sa urmeze, caci treaba asta pare ramasa la latitudinea mea.  Imi iau parca inima in dinti, cand in sfarsit ma hotarasc la un plan.
-    Vreau sa fim din nou impreuna, ii zic simplu, renuntand la lacrimi, flirturi sau harturiri.
   Tresare un pic, dar isi controleaza reactia. Se uita la mine cu atentie, incercand sa-si dea seama daca sunt serioasa. Cand isi confirma acest lucru ofteaza si isi muta privirea catre un vid. Paharul meu soseste si iau inghitituri mici, asteptand sa vorbeasca. Nu are rost sa mai adaug eu ceva –orice –, pana nu spune Jared ceva. Pletele ii incadreaza si ii ascund acum chipul, precum o perdea, tainuindu-mi gandurile pe care as putea sa i le citesc pe chip. Paharul meu mai are doar cateva picaturi, inainte ca brunetul cu ochi cristalini sa se intoarca la mine cu un zambet nonsalant si o privire usor melancolica.
-    Dar cand ai decist tu ca numai suntem impreuna?
   Ma blochez, efectiv. Este incredibil! El, adica. Nu-mi vorbeste, se imperecheaza cu mai stiu eu cine si imi sugereaza ca noi, de fapt, formam un cuplu !? Dupa socul initial incep sa rad in hohote, iar cand ma linistesc ii arunc niste vorbe muscatoare, dar mieroase, numai sa vad cum reactioneaza:
-    Cam atunci cand am descoperit o duzina –exagerare – de sutiene in apartamentul tau.
-    Ah, eu credeam ca atunci cand ai inceput sa  preferi compania dragului meu frate, ma inteapa el.
-    Suntem doar prieteni, rostesc incet, zambetul stergandu-mi-se de pe chip.
   Se abtine de la alte comentarii si se apuca sa-si savureze micul de jun cald si imbietor. Dau sa ma ridic de la masa, dand pe gat ce a mai ramas din vin, dar el ma prinde de incheietura.
-    Asteapta-ma, te rog, sa-mi termin masa.
   Desi a sunat mai mult a comanda, deca a rugaminte, ma asez la loc si inspir adanc, rotindu-mi ochii in orbite. Surade multumit si contunua sa manance lent, exasperant de lent si eu astept, fixandu-l cu privirea, cu zeci de ganduri ravasindu-mi mintea si stiind ca el stie (mda: stiu ca stii, ca stiu, ca stii...) ceea ce fac si este foarte multumit de asta.
   Termina si el, in sfarsit! Plateste nota si ma ia usor de mana, conducandu-ma, intr-un ritm leeent catre – asa se pare – apartamentul lui. Trecem iarasi pe lnga S. si restul si evit contactul vizual, ceea ce pare sa faca si Jared.
   Se opreste imediat ce incuie usa si ma saruta cu patima, lipindu-ma de usa, imi zdrobeste buzele, le musca aproape violent si isi infinge limba fierbinte printr ele, cecetand cu atentie gura mea, in timp ce trupul lui se lipeste mai mult de al meu, cu bratele incolacindu-ma. Instictiv, imi strecor si eu limba printre buzele sale pline si o simt de parca mi-ar aspira-o, atragand-o tot mi adanc in vidul gurii sale, gustand-o cu nesat. Constiinta mea se trezeste la viata si ma desprind usor de el, cat imi permite.
-    Ce e? Intreaba Jared, inainte sa apuc sa spun ceva. Suntem impreuna, nu-i asa?
-    Da, dar...
-    Atunci lasa-te in voia mea, numic nu ar trebui sa mai conteze in rest. Esti numai a mea, acum.
   Ma saruta si ma brutal, mai pasional. Protestez cand simt ca sangele mai are putin si tasneste din buza mea, iar el incetineste ritmul, dar nu se opreste si se concentreaza la hainele mele, isi lipeste mainile reci de pielea mea prea calda, pe sub tricoul mulat. Tremur usor, din cauza diferentei abrupte de temperatura, il simt cum ma strange de talie si imi zic ca ar trebui sa-i urmez sfatul, ar trebui sa ma abandonez macar un pic, macar acum, dupa multa incordare – si multa lipsa de  sex alias dragoste –, lasandu-ma in „voia lui” si poate o sa-mi limpezesc mintea cu un orgasm, precedat de mic-dejunul meu sangeriu.


_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare
 
   
#141
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Hmmmm! Deci s-au impacat si astia doi... Imi place ca sunt doi orgoliosi, niciunul n-ar fi in stare sa-si recunoasca greseala, mai degraba ar da vina pe celalalt, ceea ce si fac. Insa cand ajung in pat, nimic nu mai exista, devin un singur trup, doua inimi lipite. Asta imi place, ca ai evoluat, ai descris niste sentimente complicate dintr-o perspectiva interesanta.
Foarte concentrat nextul. Mi-a placut in mod special inceputul, cu vinul savurat impreuna cu o tigara in patul ravasit, misto imagine artistica.
Sunt super curioasa ce o sa se mai intample, daca o sa se impace si in plan sentimental, nu numai sexual = )).
Place mult, next!

_______________________________________
 
   
Pagini: 1 ... 3 4 5 6  
Mergi la