Welcome to Mars!
Ƥяσʌɛнιтσ ιи αℓтʋм
Nou pe simpatie:
glamour35
Femeie
24 ani
Constanta
cauta Barbat
28 - 69 ani
Welcome to Mars!ReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
Welcome to Mars! / Arhiva ficuri neterminate / Închis sub Piele +18 Pagini:  1 2 3 4 ... 8 Moderat de Crazy Butterfly
#1
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Primul meu fic de pe acest forum, primul fic +18, sper sa fie ceva de capul sau si sa nu va plictiseasca.
Spor la citit!

  Închis sub Piele

1.

   Din nou și din nou și din nou... O mie de sărutări pe foaia de hârtie, fără însemnătate și fără de nume. Continui să aștern cuvinte fără sens momentan sau pentru totdeauna; ele moarte stau cuminți pe linii. Închid ochii și suspin, chipul său nu îmi dă pace, iar mâna scrie pătimașă ultimele cuvinte ale scrisorii de adio. Suspinând adânc pun punct și de la capăt mă semnez. Cu urme de lacrimi în ochi o îndoi în mai multe părți inegale. Chiar dacă încerc să mă stăpânesc, vărs o nenorocită de lacrimă pe blestemata foaie. Îndes rapid scrisoarea într-un plic pentru a nu lăsa alte lacrimi să o atingă. Dau cu lipici pe partea adezivă, iar apoi presez ambele capete și gata. Îmi arunc ochii asupra oglinzii și privesc persoana de după ea. „În niciun caz nu sunt eu aceea reflexie! Chipul plin de roșeață și lacrimi nu îmi aparține!” Îmi îndrept privirea spre picioarele mele desculțe, iar apoi mă ridic de pe scaunul care aproape prinse rădăcini. Cu plicul în mână pășesc spre camerea sa. „Noroc că e plecat!” îmi zic în minte în timp ce deschid ușa vopsită în alb. O însemnificată lacrimă cade pe scrisoare în timp ce o analizam. O pun pe birou cu partea uscată în sus și părăsesc dramatic încăperea.
   Merg încet spre baie, cu privirea în pământ de... hm... fericire. Da! Simt fericirea deoarece el va știi totul. Când intru în toaletă dau drumul la apă să cadă în vană. Scap de hainele de pe mine și le arunc într-un colț al încăperii. Stând în lenjerie intimă mă privesc hipnotic în oglindă. Pielea albă de pe umeri, tatuajul de pe gât și bârbia evidențiată îmi sar în ochi și încep să le analizez. Zâmbesc pentru că el va știi ce simt eu, dar cred că existența mea aici va lua sfârșit. Sincer, am făcut tot ce se putea: am fumat, am băut, am făcut sex, am luat chiar și iarbă odată. Într-un final i-am zis persoanei pe care o iubesc ce simt și sunt gata. Observ că s-a umplut cadă, așa că opresc apa. Intru în ea cu goliciunea acoperită și îmi așez capul pe margine. Zâmbesc pentru ultima dată, iau o gură mare de aer și îmi bag capul sub apă.
   Stau aproximativ 20 de secunde fără nicio problemă, dar apoi pierd aerul și organismul mă îndeamnă să respir. Apa năvălește pe nasul și gura mea, dându-mi o senzație neplăcută. Apoi o durere de piep foarte puternică mă face să îmi pierd cunoștiința. Văd negru în fața ochiilor, doar în imaginația mea rulau câteva imagini. Nu simt nimic, parcă doar acele memorii mă mai țin în viață. Încerc să urmăresc imaginile, dar ele se mișcă prea repede, începând să le pierd și pe acestea cred că se va sfârși. Singurătătea, neajutoararea și teama mă cuprind. Am senzația că cineva îmi va curma viața din moment în moment, însă mi-am făcut-o cu mâna mea. Sunt într-un întuneric beznă, nu văd, simt, aud, miros absolut nimic. „Oare asta e după moarte? Nimic?”, „Nu se poate sfârși așa!”, „Cât timp voi mai sta așa?” acestea sunt primele gânduri după ceva timp de „nimic”. Cred că mai trec câteva minute, dar nimic nu se întâmplă. Încep să mă gândesc că voi sta în această stare pentru totdeauna. Paranoia mă acaparează, iar mii de gânduri îmi apar după fiecare stimul imaginar primit. A trecut foarte mult timp, mi-am pierdut orice speranță la „viața de apoi”. Cred că ăsta e doar un mit, un vis frumos. Adevărul e că după moarte e ... nimic.


_______________________________________



 
   
#2
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
"sens momentan sau pentru totdeauna" ->ar suna mai bine daca ai fi zis acum, nu momentan.  "scaunul care aproape prinse rădăcini" poate X prinsese radacini pe scaun, nu scaunul, ca asa se intelege. "Când intru în toaletă " mergea baie, cand spui toalete, de obicei nu te gandesti la un dus sau ceva de genul, ci la nevoile fiziologice pe care le faci intr-o toaleta. "goliciunea acoperită " ce vroiai sa spui cu asta? nu e un repros, dar nu stiu daca e goala/gol sau inca are lenjerie intima pe ea/el.
     Mi-a placut mult ultimul alineat, ala a fost fabulos, dar si celelalte au fost dragute.
     Uite cuvantul asta e ciudat: "însemnificată" l-am analizat mai bine si am descoperit ca nu exista in dex. Asadar, acum creezi cuvinte
     Am descoperit ca a doua persoana este un el, dar naratorul-personaj e suspect. Adica din ceea ce face pare o ea si mai ales ca vorbeste despre un el, dar cand am citit "barbie evidentata" mai pus oleaca pe ganduri (vezi ce taranca sunt?). Adica cand ma gandesc la barbii evidentiate ma gandesc la un mascul. Sau ar putea si o femeie masculinizata, dar nu e stilul tau sa scrii despre femei-barbat . So nu prea stiu... e de meditat. Adica tot ce face tot ce spne e feminin. "O mie de sărutări" nu pare prea masculin, pare cat se poate de sensibil, insa exiosta un "dar". Daca le combini iese ori un barbat homosexual ori o femeie lesbi si probabil transexuala
    Mi-a placut si fraza asta:  "am fumat, am băut, am făcut sex, am luat chiar și iarbă odată" adica e clasica omului, dar parca e prea cuminte, suna prea angelic, adica nu e extremista, nimic nu pare in exces, nimic nu aduce a depravare, nimic nu este dramatic. Si fraza asta mi-a adus aminte de Mr. Noboy, cand Nemo e batran, iar reporterl il intreaba cum era lumea cand era el tanar, iar raspunsul era ceva de genul "ne-o trageam, ne-o trageam in continuu"  Asta suna a exces
     Fraza cu dupa moarte e nimic, e intr-un fel adevarata, adica parerile sunt foarte impartite pe tema asta, eu aprob asta pentru ca sunt partial atee, dar ma rog. Afirmatia asta e de obicei potrivita celor fara sperante, celor carora viata le-a luat prea mult si le-a dat mai nimic, celor care au o cruce prea grea pentru  a o duce. Naratorul-peronaj e prea morbid (dar imi place) este negativist, parca. Intrebarea e: ce l-a determinat sa faca acest pas. Ce a facut el/ea este parca un act de capitulare, de sinucidere, mai exact. El crede ca viata lui trebuie sa se termine cand le-a facut pe toate, insa nu pare prea corect, insa presimt ca cineva o sau il va salva si o/il va deaduce in lumea celor vii.
     Imi place mult personificarea asta "ele moarte stau cuminți pe linii." este mau unica, de obicei cuvintele luau viata, nu erau muribunde.
     Si iti lipsesc multe virgule, nu mai caut unde ca mie lene, dar ca idee.
     Si ca miam amintit, faci aceeasi greseala pe care o fac mai mereu. In unele secvente textul parca se usuca, parca e lipsit de fluiditate, pare mai stiintific, mai pompos, mai ales prin pronumele de genul "acestea" in loc de "asta" care suna mai taranesc   si mai neprtrivit pentru ceva artistic, dar mult mai omenesc.
     Faza cu colturile, cum a lipit Mr./Mrs. X scrisoarea nu e prea hmmm artiostic si suna cam plictisitor.
     Oricum astea sunt parerile mele dure, insa imi place, mai ales titlul, el pare cel mai interesant si mai promitator, e mai unic, mai original, atrage, desi la inceput textul tau pare putin cam clastic, titlul iti da de gandit.
     Cu alte cuvinte astept continuarea


_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#3
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Multumesc mult de tot, Mada, pentru comment. Ti-am zis si pe mess: Asta e cel mai lung comentariu din viata mea!
Te iubesc!


_______________________________________



 
   
#4
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Si eu0 si mi-a facut placere. Asta e si cel mai lung comentariu elaborat de mine, de obecei, eu comentez intr-un stil minion

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#5
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Te stiu eu!


_______________________________________



 
   
#6
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Pai, deh, ca doar tot eu comntez si la celalalt fic al tau

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#7
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Soarta

_______________________________________



 
   
#8
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Adevarat, si continuarea vine cand? Ca mai ai cititori necomentatori

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#9
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
A venit si nextul.

2.

   Dar apoi se întâmplă ceva. O lumină orbitoare, ca în filme, îmi apare în față. Eu reacționez ascunzându-mi ochii pe sub pleopele subțiri, dar după ceva timp le ridic. Acel alb dispăruse, orice altă sursă de lumină fiind inexistentă. Merg prin întuneric câțiva pași, apoi picioarele mele simt o muchie ascuțită ce părerea o margine. Fără nicio ezitare mai fac un pas, iar corpul meu cade într-un abis parcă fără sfârșit. Simt că zbor în timpul căzăturii, mă asemăn unui corb în mintea mea, un corb negru ce pândește din întuneric. Simt libertatea, mă simt de parcă toată lumea ar fi a mea, iar eu pot face tot ce doresc cu ea. Nu îmi dau seama dacă mă mișc sau nu în timpul căzăturii deoarece totul se petrece așa ciudat, mai apoi aterizez pe o suprafață plană. Nicio durere nu izbutește să mă atingă, niciun fel de rău nu mă poate răni. Mă ridic aparent fără nicio dificultate și fac câțiva pași. Nimic nu este schimbat la mine, poate doar faptul că nu simt nimic mă diferențiază de perioada când am fost în viață. Știu sigur că nu trăiesc, niciun om normal nu cred că ar simți tot ce simt eu acum. După un drum destul de lung mă opresc, dar nu pentru că am obosit ci pentru că asta aș fi făcut dacă aș fi fost uman. Pentru că podeaua este prea incomodă pentru a sta pe ea, mă ridic și plec. Nu știu încotro mă îndrept, dar știu că mă așteaptă ceva. Am presentimentul ăsta și mereu când am presimțiri acestea sunt adevărate. Nu pot să îmi dau seama cât timp trece sau măcar să îmi dau seama dacă mai există timpul aici unde sunt eu.
   Încep să îmi reamintesc acea lumină și să mi-o imaginez ca fiind fix în fața mea. Strâng puternic din ochii, iar când îi deschid gândul mi se înplini. Merg parcă sub controlul cuiva spre alb, dar eu nu mă împotrivesc. Distanța pare mai lungă decât oricare alta străbătută până acum. Solul devine din ce în ce mai denivelat, iar apoi se umple cu ceva ce semăna cu nisipul. Imediat ce tălpile mele ating acea suprafață, în mintea mea se auzeau valurile venind spre mal. Și ciudat este că asta s-a și întâmplat. Când privesc mai bine spre acea lumină, văd dincolo de ea marea. Din instinct încep să alerg spre apă, iar când ajung aproape de ea îmi dau seama că este doar un miraj, nisipul dispărând, iar apa secând. Dar cu siguranță lumina este reală. Nu știu de ce, dar știu că așa este.


_______________________________________



 
   
#10
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Mah, pui, io comentez mai incolo. Acu' am citit dar mi-e cam lene. Kusses!

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#11
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Binee

_______________________________________



 
   
#12
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Scuze ca tot aman, dar oricum, vreau sa vorbesc diseara cu tine pe mess, asta e unul dintre subiercte

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#13
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Parca e intr-un vis, si as vrea sa incerc si eu sa sar si sa simt ca zbor, cred ca e atat de super si de wow. Desigur ca as vrea sa te mai intreb o data intrebarea aia la care nu mi-ai raspun dar ma abtin si stiu ca nu o sami raspunzi. mi se pare foarte foarte foarte interesanta perspectiva celui care descrie, deci ma captiveaza, partea asta mi s-a parut mai buna ca prima. Si cam atat pe moment, ca tot aman si aman si n mai vreau.   Next!

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#14
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Merci mult, mult, mult de tot!
>;D<
Stii bine ca daca iti zic de pe acum ce se va intampla nu va mai fii asa de interesant ficul  
Multumesc!


_______________________________________



 
   
#15
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Da, da stiu, dar si tu stii ca-s curioasa!:o3

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#16
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Off... Cand am vazut mailul credeam ca e altcineva T.T

_______________________________________



 
   
#17
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Eh, sunt doar eu. Ma stii tu.

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#18
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Feeling like Home Sweet Home.
Like it=D


_______________________________________



 
   
#19
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Yap, se aude ceva de next?

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#20
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Am sosit cu nextul=D
3.

   Chiar aș dori să se întâmple ceva, subconștientul meu s-a plictisit de mult timp de acest mers fără destinație. Ca și când aș avea o mie de dorințe, capriciul meu se îndeplini. Lumina pălește puțin, iar în fața mea apar două porți imense, de argint. Fac pași spre ele și observ că sunt sculpate în detaliu, ilustrând diverse scene. Fără să le atingă cineva, acestea se deschid în fața mea, iar eu intru într-o încăpere gigantică, albă. Picioarele mele înaintează fără ca eu să le fi dat vreo comandă și mă duc spre o fereastră. Prin geamul curat ca lacrima văd niște grădini imense, cu multe flori si o grămadă de copaci care țin umbră. Deodată mai mulți copii năvălesc pe iarba proaspăt udă, făcându-mă să doresc și mai mult să mă aflu acolo. Precum copii aceia mă comport, vrând să trec cu mâna prin sticlă, însă fără reușită, desigur. Îmi impun controlul asupra picioarelor și mă întorc cu spatele la fereastră, căutând o ușă pentru a ieși în grădină. Zăresc una la câțiva metri distanță, însă în fața mea apare un zid uriaș care îmi bloca drumul. Înghit în sec, cu firea puțin speriată de ce ar putea urma.
   Din tavan cade în fața mea o fată cu chipul palid și corpul slăbit. Are tresături îngerești, ochi albaștrii, buze rozalii, mâini aparent fine și chiar și aripi. Mă mir cum de nu le-am văzut când a coborât, mai ales că sunt uriașe, sunt de două ori mai mari decât trupul ei. Îmi zâmbește călduros, parcă neștiind cine sunt eu defapt și ce fel de păcate am, iar mâna ei se încleștează cu a mea. Aceasta nu emite niciun fel de căldură, dar pielea ei este mai fină ca orice material atins de mine vreodată. Fără să sesizez, fata începe să dea din aripi și mă trage după ea, spre presupusul tavan care defapt nu exista. Sentimentul nu este același cu cel când am căzut, este mai frumos și mai pacifist. Îmi simt trupul ca și când ar fi o pană, zburând printre norii joși, chiar foarte joși. Nu cred că plutesc la mai mult de zece metrii de sol, dar nimic nu mă mai sperie acum, după moarte. Îngerul mă aduce spre un palat destul de măricel, sculptat bineinteles. Presupun că este din marmură după ce îl admir îndelung. Observ o ușă larg deschisă din lemn, împodobită cu flori și cu o cruce atârnată de un cui. Fac un pas, doi, trei si ajung în fața acesteia, arunc o privire înauntru, iar imensul alb îmi răsare în ochi. Când intru îmi dau seamă că îngerul dispăruse, deoarece nu o zăream pe fată. Încăperea este uriașă, e atât de mare încât ar încăpea aici un stadion întreg, sau poate exagerez eu. Însă este chiar mai mare decât arată exteriorul. Pașii mei se aud grav pe podeau albă, făcând un ecou în toată sala.


_______________________________________



 
   
#21
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Primul alineat ma duce cu gandul la Mr.Nobody si pentru ca m-ai intrebat iti raspund si de ce. tu iubesti filul ala, mai ales ca e cu jared. ste o scena pe la inceput cu niste copii care zburda de ici pana colo si mi-au adus aminte de picii tai. Dar si ingerul imi aduce aminte de ingerii din scena aia.
In mod ciudat, ador pasajul asta: "capriciul meu se îndeplini". Iar descrierea fetei e sooper, e extraordinara.
Scena cu palatul imi aduce aminte de disney si de barbie, acum nu stiu cati ani, am vazut un film cu barbie pe minimax, parca si era ea care a urcat intr-un palat care statea pe nori si intr-un fel ma gandesc si la basme.
Oricum, scenele descrise sunt foarte frumoase, si bine contemplate. Si nextul asta imi da o senzatie de deja vu.
Astept next.  


_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#22
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
Merci frumos de comm! Dulcicoo:X

_______________________________________



 
   
#23
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Nu trebuie sa multumesti, e un fel de obigatie a mea ca cititoare, daca nu mi-ar placea, nu as citi si nu as cere next.

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
#24
Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009
A venit nextul, multumesc ca cititi!

4.

   Ajung aproape de fundul încăperii și nu observ nimic nou, doar acel alb imaculat se zărește. Încerc să mă gândesc la un altar uriaș cu multe statui pe laturi, iar dorința mi se îndeplini. În fața mea apare o lumină orbitoare, parcă fără culoare, ce se apropria din ce în ce mai mult de mine. Ochii mei nu izbutesc să se închidă, iar acel întreg luminos mă cuprinde și mă adoarme instant. Încerc să mă trezesc, însă fără rezultat. Nu pot să îmi mișc niciun deget, capul îmi stă țeapăn și încep să cred că am paralizat. Mă gândesc la ce s-ar putea ascunde în spatele acelei lumini, iar apoi mă cuprind niște fiori groaznici. Pielea mi se face ca de găină deodată. Încep să respir mai repede și mai sacadat, iar aerul mi se pare că devine tot mai greu. După, un ultim fior  mai îndelungat și mai profund care mă acaparează, nu mai simt nimic. Încerc din nou să mă mișc, însă de data asta cu un rezultat diferit.
   Cu mâna stânga pipăi o suprafață catifelată și moale, iar piciorul drept îl îndoi. Capul acceptă să se miște, iar primul lucru zărit a fost un tavan albastru. Mă ridic și mă pun în șezut, observând că stau pe un pat cu așternuturi lila. În fața văd mai multe dulapuri de aceeași culoare cu tavanul, iar în drepta este un birou acoperit cu mai multe hârtii. Mă scol din pat și parcă mă simt altfel. Stând în dreptul mesei privesc mai multe foi cu haine desenate. Ating unul dintre ele cu degetul, iar apoi observ o diferență. Duc mâinile mai aproape de față și le analizez fără a scoate vreo vorbă. „Ce ciudat! Am slăbit destul de mult!”, acesta devine concluzia finală, apoi las mâinile pe lângă corp și mai fac câțiva pași, din nou cu aceeași senzație stranie. Ajung în fața unei uși maronii, diferită de oricare alta. Dincolo de ea este un hol micuț care duce spre o altă încăpere. Pardoseala este acoperită cu un covor pufos, dându-le tălpilor mele un stimul plăcut. Într-o altă încăpere, mai mică decât prima, este o măsuță de cafea din lemn, alături de ea fiind o canapea crem, iar în față un televizor. Pe un perete stă atârnat un tablou frumos, un peisaj surprins în timpul unui apus, culorile sale parcă vin din altă dimensiune. În acea sufragerie mai sunt și câteva dulăpioare de aceeași culoare cu măsuța și o carpetă acoperea o parte din parchet. Camera are o altă ușă care pare că dă într-o altă încăpere. Merg și descopăr că e vorba despre o bucătărie. Spațiul destinat gătitului este destul de mic, un frigider, un aragaz, un cuptor, mai multe dulăpioare și o chiuvetă. În fundul camerei tronează o fereastră pe care o deschid și trag mult aer în plămâni. Când mă uit mai bine zăresc o clădire care îmi amintește de Los Angeles. În jurul ei sunt altele care mi se par cunoscute și ajung la concluzia că eu chiar acolo sunt. „Exact de unde am plecat am ajuns!” îmi spun în minte și închid fereastra. Par a mă fi familiarizat cu locuința, așa că plec înapoi în dormitor unde observ o altă ușă. O deschid și observ o baie cu faianță și gresie albastră, cu un duș, o chiuvetă cu oglindă și un wc. Mă apropi de oglindă, iar corpul meu nu mai reacționează la vederea reflexiei.


_______________________________________



 
   
#25
Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063
Maini mai sutiri! Ha! Iar apoi el/ea nu reactioneaza la propia reflexie! O fi un schelet sau o arata ca un om care a stat o saptamana intreaga in desert si a mancat numai gandaci! Sau poate a suferit o mutatie! Si daca i separe atat de cunoscuta casa, oare nu ii apartine? Ce cidat, sau poate s-a reincarnat. Inainte poate a fost obez(a) si acum e aschiuta!   Astept continuarea.     Apropo -asta e ca un 'p.s.'- imi place din ce in ce mai mult, mi se pare super, si e destul de captivanta povestea, nu stiu de ce am amanat atat ca sa o citesc.

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
                                                                      William Shakespeare




 
   
Pagini:  1 2 3 4 ... 8  
Mergi la