|
|
Dupa multa asteptare aveti nextul. Sunt foarte mandra de mine, am ajuns la partea cu action  . Cred ca va fi un fic lung. Am scris 16 pagini si mai am 
Enjoy!
11.
Arunc o privire spre fereastra închisă și văd cerul negru, plin de nori furioși, gata să își verse supărarea pe oricine și orice îi iese în cale. Deschid dulapul cu pantaloni și scot o pereche de blugi cu tăieturi, lungi. Gândindu-mă la una dintre fostele mele prietene cum se îmbrăca scot dintr-un sertar un tricou negru și un hanorac măricel, gri. După ce întind hainele pe pat, iau dintr-un alt dulap o pereche de sneakers albaștrii pe care îi pun lângă ținută. Încep să scot hainele de pe mine, începând cu pantalonii. Închei șlițul blugilor și observ că aceștia se mulează perfect pe corpul subțirel, ne mai fiind nevoie de vreo curea. Dau bluza de pijama jos de pe mine și încerc cât de mult pot să nu mă uit în jos, dar fiindcă am uitat să scot un sutien sunt obligat să caut unul acum, pe jumate „dezbrăcată”. Din fericire, căutarea nu a fost una lungă, găsind articolul vestimentar rapid, într-un sertar. Reușesc din prima să îl închei la spate, experiența spunându-și cuvântul. Însă, iarăși curiozitatea mă împinge să ating sânii prin sutienul negru. Fără să mă uit, cu privirea undeva în tavan îi pipăi și îi observ ca fiind fermi și chiar măricei. Gândindu-mă la ce prostie fac, mă opresc imediat acestă acțiune și mă îmbrac cu tricoul ales. La fel de repede, pun și hanoracul peste și sneakers îi încalț. Aproape uitând de trecut, pășesc ferm până în baie unde trupul meu acționează fără să primească vreo comandă. Mâna dreaptă ia din dulap o perie rotundă pe care apoi o trece prin părul de culoarea spicelor de grâu. Mă privesc fix în ochi, fără să mă gândesc o singură secundă la faptul ca nu sunt ochii mei. Sunt captiv în acest trup, iar el încearcă să preia controlul asupra mea, însă nu o să las niciodată amintirile să mă părăsească, nu îmi imaginez viața fără el. Și chiar dacă nu îl voi mai vedea niciodată, vreau să îl am pe veci în minte mea, acolo fiind perfect, fără cusur.
Stau cu coatele rezemate de pervazul din dormitor și privesc cerul care acum plânge peste Los Angeles. Văd oamenii cu umbrele mergând liniștiți prin ploaie, iar cei cu capul dezgolit căutând un adăpost. Îmi amintesc de toate ploile de înainte de moarte, parcă erau altfel, chiar dacă s-au desfășurat în același oraș. Parcă picăturile de apă cădeau altfel, mai încet, nu așa de violent, parcă cerul nu era așa de negru înainte, parcă oamenii s-au schimbat. Dacă aprofundez problema îmi dau seama că parcă sunt pe o altă planeta, dar răspunsul final fu: „E doar imaginația, calm”.
Observ că ploaia a încetat, mă încurajez singur și ies pe ușă, cu nimic altceva în buzunare decât cheia de la casă. Scara blocului arată ca oricare alta, nu pare ceva foarte scump, e modest. Cobor pe scări, parcă fiindu-mi frică de lift și ajung într-un final la parter unde mă uit cu confuzie la cele doua intrări: cea principală și cea prin spate. Ies pe cea principală și văd străzile uzi care parcă așteptau ca lumea să pășească pe ele. Prin împrejurimi, nu se vede niciun om, probabil fiind uzi, în casele sau apartamentele lor, stând să se usuce. Aerul este rece, imediat îmi dau seama că e toamnă, probabil noiembrie. Ce prostii vorbesc, ieri era 16 septembrie. Ieri, când am murit era 16 septembrie, nu? Sau era octombrie? Of, încep să îmi pierd mințile. Îmi aduc aminte de ceasul de pe Strada 28 și pornesc spre acel loc. Nu fac prea mult până acolo. Sau am mers mult? Nu mai îmi dau seama cum trece timpul, cât am mers, dacă plouă sau nu. Știu doar că merg spre Strada 28 ca să văd ce dată este astăzi. Cred că am mers ceva, sau poate eram chiar aproape și nu am traversat decât doua intersecții. Încet, dar sigur, ochii mi se îngreunează, iar în minte încep să se deruleze automat imaginile din trecut. Firul se rupe când ajung cu amintirile la momentul sinuciderii, ochii sunt închiși complet, iar picioarele stau înțepenite în asfalt. Sau nu, stau pe jos, într-o băltoacă, mi-e frig, tremur.
Corectat pe graba, sper sa fie bine si sa va mai scoata din monoton...
Next special pentru Roberta! 
_______________________________________
|
|
