|
|
34.
Stau pe loc și meditez. Brian... mereu îmi vine imaginea asta a lui în minte privindu-mă speriat, însă nu am putut observa asta când a trebuit. Regret, regret că m-am pus la mintea unui puști, unui cap-pătrat. Dar totuși... părea atât de neajutorat atunci, la ultima suflare, ochii îi erau atât de blânzi și de calzi... Fir-ar, trebuie să mă împac cu asta, Brian D’Arc e mort, nu îl mai pot salva. L-am dat la o parte pe el, singurul suflet în care aș mai fi putut avea încredere, singura mea poartă de scăpare. Dar nu pot face legătura… Cum ar fi un copil așa de inocent și firav să pună la cale un așa plan pervers și plin de egoism? Ce i-a trecut prin minte? Ce îi vorbeau ochii verzi când nu am fost atent? Poate aș fi aflat răspunsul și aș fi putut evita asta. Ceva la el răsărea familiar în inima mea străină, dar nu știu cum sau de ce. Nu înțeleg cum pot spune despre un om pe care nu l-am cunoscut în viața mea că îmi era legătură cu lumea? Nu înțeleg de ce am nevoie de un sprijin, la fel de bine m-aș putea descurca și singur. Nu? Mă urăsc, nu îmi pot controla gândurile, nici nu mai știu ce vreau. Mereu trebuie să-mi doresc ceva? Prea multe întrebări idioate adresate unui mort putrezit între boscheți.
Trebuie să-mi stabilesc o țintă și s-o urmez. Trebuie să ies dracului de aici și să îl găsesc pe el, căci din câte bag de seamă nu îi merge prea bine. Unde o fi? Unde se ascunde? Unde își plânge durerea? Ce gest inconștient și absurd. Îmi amintesc că ăștia după amiaza au liber, lasă curvele bune prin oraș, iar ele se întorc mereu înapoi. În glumă, l-am întrebat pe prietenul meu Mattew, implicat în aceste afaceri, ce pățesc cele care nu se întorc. Mi-a răspuns surâzând: „le fut și le împușcă sub acoperire!”. Făceam pe noi de râs atunci, însă acum mă cac pe mine de frică! Am nevoie de un plan, ceva… Acu’ o să vină ăla și-o să vadă ce naibii fac de atâta timp. O să mă întrebe pe unde a plecat clientul și o să-i răspund că... nu știu, că eram nesatisfăcută și că l-am dat dracului. O să-mi zâmbească pervers după ce o să-i arunc o ocheadă și o să vrea să mă mângâie, îl voi lăsa să mă atingă. O să scap.
Aranjez la nimereala, pe beznă, pernele și cearceaful, astfel încât să arate ca și când animale s-ar fi luptat în pat. Mă arunc peste tot aranjamentul, pun picior peste picior și mă prefac că privesc pe geam. Cerul este senin și negru, văd luna undeva departe, înconjurată de alte stele ce ar vrea să îi atingă strălucirea perfectă. Idioatele de stele!
-Scumpa mea, pe unde, în pula mea, a plecat ăla, ă, clientul? Că eu nu l-am văzut prin bar să fi ieșit.
Vocea lui subțire a penetrat aerul stătător al camerei și l-a umplut cu rahat. Îmi mișc gâtul cu încetinitorul, încercând să fiu senzuală și în același timp să întârzi momentul. Dă-l naibii, să treacă mai repede și gata!
-De unde să știu eu? Crezi că am stat după curu’ lui? Și așa a fost un pămpălău, nimic nu știa să facă. M-a lăsat cu buza umflată, al dracului!
-Pisi, pisi, pisi, șoptește apăsat ca un handicapat. Vino la tata, pisi-pisi! Ham!
-Mrr, scot printre buze sunetul.
După nicio secundă se aruncă precum o balenă peste mine, în pat. Coastele lui îmi străpung pielea și o sfâșie cu celule în formă de solzi tăioși. Un sentiment de agonie urmează când mă trage de păr destul de puternic și se afundă în trupul meu ca într-o scorbură. Mă cuprinde în brațele sale lungi pe la spate și mă ridică în aer, simțind coloana vertebrală în impas, formând o linie curbă precum o semilună. Saliva i se scurge din gură ca balele unei javre pe gâtul meu întins ca o coardă, iar bărbia mi-e martoră. Începe să se dezbrace dându-și cămașa jos și desfăcând cureaua de la pantaloni. Înainte de a-i îndepărta, se azvârle lacom asupra buzelor mele și injectează în gura mea și mai multă salivă, astfel încât sunt în pragul vomitatului.
Cu un gest cât se poate de subtil în acest moment, mâna mea ajunge în buzunarul blugilor din spate și caută cheile ce-mi semnează libertatea. Aflat în extaz, tipul nu își dă seama și continuă se geamă presându-și limba printre dinții mei. Nu găsesc nimic acolo, așa că, puțin sau mai mult speriat, bag mâna în celălalt buzunar, unde, din nou nu găsesc nimic. Sunt exasperat, mă voi autodistruge, voi exploda, pun pariu că sunt roșu din cap până-n picioare! Unde naiba sunt cheile alea?! Băgami-aș pula-n distrușii de soartă de pantaloni!! Băgami-aș pula-n căcatul ăsta care vrea să mi-o tragă! De ce mama mă-sii nu m-am gândit la alternativa asta?! Acum ce pula mea mă fac?!!
Sunt pierdut, sunt într-un cerc care se rotește, însă nu se schimbă nimic din perspectivă, dar totuși se rotește. Nu ajung nicăieri, sunt agățat sau spânzurat pe contur, ca o roată ce străbate un drum pustiu, fără a se opri. Pulsul simt cum mi se încetinește, privirea devine neclară, părul cade peste tot în urma mea...
_______________________________________
|
|
si mi se pare superb nextul:X adica, cand ma gandesc la descriile kilometrice si vad acum adrenalina si interesantulaici awww:X Bine sunt haotica in ganduri:]]
)