Welcome to Mars!
Ƥяσʌɛнιтσ ιи αℓтʋм

Nou pe simpatie:
iulia2006 Profile

Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 49 ani

Welcome to Mars!Reguli Inregistrare Login PozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici

Welcome to Mars! / Arhiva ficuri neterminate /

Închis sub Piele +18

Pagini: 1 ... 2 3 4 5 6 7 8

Moderat de Crazy Butterfly

#101

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

N-am citit Gazda:p
Multumesc pentru comm.
In spatele cui?

_______________________________________

#102

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

Lui, sau eii.. a lui sharon mah, sau trupului ei

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#103

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

15.

Cu deja prea multă adrenalină strânsă, îmi îndoi spatele și mă întorc. Stau pe loc și privesc ce era în spatele meu: nimic. Îmi dau cu mâna prin păr și analizez și mai bine teritoriul. O alee goală, câteva becuri aprinse pe stâlpi, o băltoacă uriașă, câteva băncuțe înghețate de vânt și atât. Nimic mai mult sau mai puțin. Mă întorc la drumul meu și încerc să mă calmez, însă același sentiment îmi stârni teama. Îmi spun în cap de zece ori că nu este nimeni în spatele meu, că sunt în siguranță. Merg destul de încet, dar cu aceeași frică pe șina spinării. Acum serios, nu era nimeni, de ce m-aș teme? Răspunsul nu îl știu, dar nu pot scăpa de acest sentiment înfiorător. Traversez o stradă pe la semafor și ajung în fața unei cafenele numite „Jean’s”. Nu mai pierd timpul și intru în local, unde temperatura e una mai plăcuta față de cea de afară. Pășesc pe gresia gri aproape târându-mi picioarele, printre mese. Pereții vopsiți în albastru închis și tavanul cu picățele negre îmi trezesc amintiri pe care credeam că le-am uitat deja.
Ajung în dreptul unei mese libere, cu o fereastră lângă, iar un gând fulger mă face să îmi apuc capul cu mâna. Mă scarpin în cap, iar mintea se depărtează de realitate, imagini petrecute cu ceva timp în urmă se derulează precum un film vechi. Eu stăteam cu spatele la ușă și priveam geamul prin care se zăreau primii fulgi din decembrie, el era așezat în fața mea, dar nu avea nicio treabă cu peisajul absolut superb pe afară. Îmi iau privirea din geam și îl fixez, zicând clar cuvintele „Mai lasă telefonul ăla și fii și tu cu picioarele pe Pământ!”. Cât mă amuză acum, eu îl făceam pe el aerian, când eu sunt făptașul. Însă, odată cu amuzamentul îmi mușc buza inferioară și mai arunc o ultimă privire asupra acelei mese, cu o urmă de tristețe. Iau loc la o masă mai depărtată și îmi iau o ciocolată caldă cu caramel. Sorb fiecare picătură din băutură fiindcă era preferata mea, înainte de ... această viață.
După ce termin consumația plec din cafenea, iar pe drum nu mai simt nimic rău, numai o stare de fericire. Nu mai simt frigul, simt căldura ce își avea sursa în gât, iar paranoia nici nu chibzuiește să mai apară, parcă intimidată de mine. Pe tot parcursul drumului zâmbesc larg; chiar dacă am băut doar o cană de ciocolată caldă mă simt grozav. Ajung după ceva timp la locuință și intru cu zâmbetul de buze în casă. Încui ușa, mă dezbrac de jachetă și mă descalț de pantofi. Mă duc direct în patul din dormitor și mă arunc în mijlocul acestuia, deranjând pătura. Mă întind cât de mult pot și îmi pun ambele mâini sub cap încă sub efectul fericirii.

_______________________________________

#104

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

Sunt chioara

"ce era în spatele" Eraa!? Eraaa!? Cum indraznesti?

"nu era nimeni: Din Nooou!?
" caldă [VIRGULA] mă simt grozav"
" sub cap [VIRGULA] încă sub efectul "

Si poate mai sunt, da; mi-a fo' lene sa le observ

Deci l-a vazut p'ala de care era indragostit(a)?

Wow, cuul!
Si de ce nu s-a dus la el?
Putea foarte bine sa il sarute, ce thoamne, doar acu' are trup de femeie!
Putea sa vorbeasca. :-L
Si inca ceva, imi place iaarna si peisajele si toot!

Stii, siomti mai bine atmosfera intr-un fic daca e iarna si acolo si in realitate

Cioco! cioco! Paula si fulga!!!!!!!!!!!!!!

Tipul(tipa) ala(aia) e prea infricosat(a). Faza e ca ar fi putut sa nu fuga asa, dar altfel nu l-ar fi vazut pe el

Si mistoo descrierea, stii ce am realizat?

Imi lipsesc DESCRIERILE

Tre' sa te iau ca exemplu

Amintiri, ce frumos, flashback(cred)

Am vazut asta

: "in spatele la ușă " La usaaa!?
Stii? Imi trezeste melancolie, ma simt ca si cum as fi io

Numai ca eu nu's gay

Sunt gay, da nu asa ca ala *gay egal cu fericit en englesh*
"Acum serios, nu era nimeni, de ce m-aș teme?" Imi place asta:> <3 Si eu fac momologuri interioare, imi spun "SEriooos?"" <da. sunt funny si truee. Umbrele sunt infricosatoare, si plus ca fetele sunt mai sperioasa si poat ed'aia.
Dau poate Sharon din el a avut experiente 'neplacute' si subconstientul a reactionat, sauu nu stiu...

Am mai vazut si asta

: " îmi stârni teama" Pe buneee?
" Îmi spun în cap de zece ori că nu este nimeni în spatele meu, : parca este in filmele alea cu prosti in care X isi repeta de 10 000 de ori ce nu stiu ce

Bine, aicea e ceva serios

Auzi, da cand spune acele cuvinte e pe real sau e o amintire? Ca acum, cand recitesc intru in ceata

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#105

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

E un flashback, nu l-a vazut acolo.
Duda:]]
Da' tot te iubesc:*:*:8
Mersi frumos de comm!>;D<

_______________________________________

#106

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

Ne pe ce

Bhay, am spus ca poate

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#107

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

16.

Însă această îmi este întreruptă de un tunet care se aude de afară după ce un fulger lumină cerul negru. Îmi strâng picioarele la piept și mă gândesc la casa mea adevărată, la locurile pe care le abandonasem, la sufletele lăsate fără conviețuitor, dar nu regret nimic. Parcă simt mândria în loc de regrete, iar supărarea nu vrea să apară nicidecum, poate m-a părăsit veșnic. Termin cu gânditul și mă scol așa de repede din pat încât amețesc și sunt nevoit să mă țin de un perete. Pipăi fruntea cu mâna și realizez că am temperatură.
Fără să mă mai gândesc la altele, plec în sufragerie unde deschid televizorul și caut un film ca să îmi ocup timpul. Fiind ora 9 seara nu găsesc mai nimic, decât emisiuni pentru femei și comedii romantice. Mereu le-am urât! Văd în suportul pe care stătea aparatul mai multe DVD-uri și încep să mă uit peste titluri. „Final Destination 5” îmi atrage atenția și chiar dacă l-am mai văzut odată, pun discul îl aparat, iar filmul începe. Mă așez pe canapea, iar în fața mea rulau imaginile cu morți pe fundalul fulgerelor și acompaniamentul tunetelor de afară. Filmele horror erau și sunt preferatele mele, dar niciodată nu m-am speriat la vreunul deoarece știam că este doar un film.
Dar totuși când ucigașul apare în spatele victimei cu un cuțit, pielea mi se zbârlește, iar trupul meu scoate un scurt tremurat. Parcă neînțelegând ce se întâmplă continui să mă uit la ecranul luminos până când la un alt omor tresar, dar și mai tare. Încerc să ignor aceste temeri și urmăresc filmul în continuare. La finalul filmului, când personajul principal moare într-un fel scârbos, mâna mea acționează de una singură și apucă telecomanda pentru a stinge televizorul. În timp ce eu mă luptam pentru control, filmul se termină, iar eu închid TV-ul.
Pășesc cu moleșeală spre dormitor unde mă trântesc în patul moale și rămân în aceeași poziție, așteptând să adorm. Când aproape ațipisem, aud din cealaltă parte a casei bubuituri în ușă. Deschid ochii și mă uit speriat în încăpere, analizând orice obiect suspect. Încerc să mă conving că nu a fost decât imaginația mea, dar zgomotele insistă. „Poate e tot fata aia” îmi zic în cap și mă scol din pat pentru a vedea cine îmi deranja prețiosul somn. Ajung în fața ușii și mă uit prin vizor, însă nu zăresc nicio persoană, așa că deschid ușa pentru a mă uita împrejur.
Sperând că a fost o greșeală mă dezamăgesc și găsesc pe pragul exterior o scrisoare. Poștașul la ora asta nu putea fi, așa că probabil e de la vreun apropiat, dar ce apropiat ar bate în ușă aproape de miezul nopții? Termin cu filozofatul la orele târzii și iau plicul ce parcă aștepta să fie deschis. Sau poate sunt eu curios. Încui ușa la loc și deschid lumina în sufragerie, iar eu mă așez pe canapea și analizez hârtia fără viață. Niciun nume, nicio adresă, nimic. Deschid plicul, iar primul lucru care îmi atrage atenția sunt 150 de dolari. Apoi observ lângă ei o hârtie împăturită urât pe care o iau și o desfac pentru a citi. Pe foaia albă scria: „Mâine, dacă nu acum, la Barul K. din cartierul mărginaș, la ora prânzului. Să nu fie nevoie să te aștept fiindcă poate voi găsi pe cineva mai bun ca tine. Să nu uiți marfa!”. Îmi dau seama că este vorba despre droguri, dar nu sunt prea sigur dacă vreau să merg acolo. În cartierul mărginaș nu am fost de prea multe ori și nu neînsoțit pentru că acolo găsești tot felul de oameni. Las gânditul deoarece mă cheamă patul înapoi, iar gura cască aproape nonstop. Pun foaia înapoi în plic, iar banii îi las tot acolo, fiindu-mi prea lene pentru a le găsi acum un loc.
Părăsesc orice altă activitate și plec înapoi la somn. Nu reușesc să adorm prea repede fiindcă gândul că mâine sunt „chemată la datorie” mă face să mă întreb ce s-ar întâmplă dacă nu m-aș duce.

In avans cu 200 de cuvinte xD
Enjoy!

_______________________________________

#108

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

N-am timp, ma grabec, incep piratii!

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#109

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

Bai da' esti chiar panda, bai.
Imi ziceam si eu `Comentariu, comentariuuuu, oooo, caciulaaa;x, ooo, comm, ooo, nu... rahat!`
Voi astepta pana la sfarsitul lumii comentariul tau.

_______________________________________

#110

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

Ok, interesant, dar as vrea mai multe pareri din partea personajului, povesteste la persoana I, dar nu ne da prea multe ganduri, efectiv povesteste si doar asa ne dam seama de sentimentele lui.
Pe la sfarsitul textului[prima data am scris'filmului'] m-am uitat la cateva nexturi inainte ca mi se parea strange ca e la prezent

Ok, stii ce ma enerveaza la culme?(asta e si unul dintre motivele din care nu's prea incantata atunci cand pui next)
Ei bine, ma enerveaza ca pui atat de rar!Bine, acum nu e mare diferenta, dar de obicei este. Tu faci dialoguri frumoase, crede-ma, incearca sa pui mai mult D-I-A-L-O-G! Adica din cauza ca e muuulta naratiune/descriere si nu simt adrenalina nu imi amintesc decat datele importante, adica atunci cand am inceputsa citesc acest next nu mi-am prea amintit ce s-a intamplat in ultimul. Eu citesc, dar nu simt ACTION-ul, nu simt adrenalina de care am nevoie sa-mi curga in sange (asta e doar parerea mea)
Pot sa spun ca descrii siper, dar chiar tu spuneai ca vrei ca in punctul culminant sa fi mlta drama si actiune si bla-bla-bla. Am realizat de ce nu iti ies bine sfarsiturile

Descrii intr-un hal de mult, te cacai, te lungesti(imi place, dar nu ar strica sa maresti ritmul) si de aceea te plictisesti la un momentdat de ficul tau si vrei sa-l termini Aici e problema! Sunt aproape sigura cu nu s-au intamplat FOARTE multe pana unde ai scris tu, vreo uns'pe mii de cuvinte!
Revenind la next,, tehnica e buna, la greseli(in afara de alea de timp) u m-am uitat si oh, am mai ralizat ceva, tu faci fraze lungi, idei lungi cum am mai spus si ori ierzi cititorul in toate cuvintele tale, ori te pierzi pe tine si ideea princiupal, pot s spun ca de obicei cititorul

De aia raman uneori: a fost asa sau asa? in sensul ca nu am prins ideea

si imi spi mereu ca nu fac asta, e vina ta!
Revenind pentru a mia oara, e interesant, droguri! Intrebarea ste: ce fel de droguri?

Oare heroina sau marijoana, inclin catre heronia, caci marijuana se vinde ca tigari. O intrebare mai desteapta: de unde primeste sharon marfa? ok, ea trimite altora, dar ea de une a primit, doar nu cultiva acele plante si apoi le prepara si le transforma in droguri?
Se va duce? va ramane? Astea-s intrebarile? Daca se va duce, spune-mi ca urmeaza dialog:o3
Stiu, eu iti tpun tie"MAI MULT DIALOOOG!" mie imi spun:"MAI MULTA DESCRIEREEEE!

Apreciez descrierile, sa nu interpretezi ceva cum ca nu-m,i plac, numai ca exact ca la ciocolata, pe care o ador, la un moment data imi vine la un momentdat un val de repulsie, fac o pauza si poi ma intorc la acest drag prieten, incearca sa faci si tu astfel de pauze

Edit(ceea ce am uitat): Pune monolog interior, subliniez, tu chiar daca ar trebui sa fi un narator subiectiv tot te indrepti spre obiectiv, fa-l sa-si vorbeasa, sa spuna tot ce si cum, el in felul in care ii conturezi personajul dinde intr-un fel spre perfectiune. fa-l mai uman, arata-i greselile, fa-l sa se gandeasca si sa se razgandeasca. Atat, nimic important

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#111

bitter
Apasă! Apasă!
Postari: 42

Fata deci WOW,imi aduc aminte primele tale ficuri,cat de simplist de exprimai atunci si raman uimita cat de mult ai putut sa evoluezi!Mi-as fi dorit sa nu fi fost asa lenesa,cine stie poate acum scriam si eu asa frumos<3
Ciudata faza cu tvu' sufletul fetei inca nu si-a gasit pacea,ar fi chiar misto o conversatie intre tip si fata.
Apropo cu iubitu gay ce s-a mai intamplat?

Vreau next,dar cu mai multa actiune

#112

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

Cred ca sunt intr-un moment de pauza unde m-am oprit cu scrisul azi. Adica e dialog.
Va multumesc pentru critici si aprecieri, va iubesc!

_______________________________________

#113

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

Am adaugat ceva

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#114

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

Monolog va fi, dialog deasemenea, nervi, extaz, certuri, personaje noiii:>
Si i-am facut si defecte.

_______________________________________

#115

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

Ok, eu am comentat prezentul

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#116

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

17.

Mă scol de dimineață, chiar foarte de dimineață. Cred că nu este mai devreme de ora cinci, Soarele încă nu și-a făcut apariția, dar somnul mi-a dispărut straniu de repede. Mă ridic din pat și pășesc încă bezmetic spre baie. Intru și deschid de la întrerupător becul care îmi rănește ochii încă din prima secunda, așa că îl închid. Mă uit ceva timp în oglindă și parcă abia acum conștientizez că nu mai sunt eu, dar las acest gând stupid și scap de hainele care stăteau în toate părțile din cauză că toată noaptea m-am învârtit prin pat fiindcă nu aveam somn. Întru în cadă și dau drumul la duș, iar cu buretele înmuiat în gelul care miroase a petale de trandafir mă frec pe pielea fără vină. Iarăși, sânii îmi atrag atenția, fiind primul lucru zărit și îi ating ușor, de frică. Pielea semănă cu cea a unui bebeluș, catifelată și netedă, iar sfârcurile ferme se simțeau ca parcă nefiind ale mele. „Ale mele” sună bizar, practic acesta nu este corpul meu, dar încerc să mă acomodez. Încercând să nu mai ating și alte zone alte corpului mă clătesc și pășesc înafara căzii înfășurată într-un prosop mare luat dintr-un dulap. Fără a mai zăbovi, merg în dormitor și îmi iau niște haine comode, de casă.
După ce mă îmbrac ajung în bucătărie unde îmi fac o cafea la ibric. Pe aceasta o savurez la fereastră, cu o țigară alături. Soarele abia se zărea, singurele semne ale existenței sale fiind norii colorați ce așteptau să îi fie veșminte astrului. Străzile aproape goale se populează încet, dar sigur. Unul câte unul, oamenii ies din casele sau apartamentele lor la o plimbare sau poate se duc la servici sau poate la vreo întâlnire. Odată cu ei, razele Soarelui se răspândesc de sus în jos, luminând întreg orașul. Briza răcoroasă a dimineții se simte în aer, fiorii reci traversând orice persoana care se opune ei. Abia după ceva timp cred că observ că țigara se terminase, iar cafeaua parcă se evaporase. Pun ceașca în chiuvetă și închid gemul pentru că se face frig în casă.
Încep să mă gândesc ce voi face, dacă voi merge sau nu la Barul K. Închid ochii și mă așez pe canapea, dar gândul îmi fuge departe spre alte timpuri pierdute. Primul instinct care mi-a venit a fost să merg, dar dacă m-ar prinde poliția? Aș rata și viața asta și nu ar ieși bine pentru nimeni. Dar totuși tot vreau să merg, să văd ce se va întâmplă, să îi cunosc pe clienții mei, să văd o altă lume. Însă iarăși partea mea pozitivă își aruncă cuvântul asupra mea și mă face să oftez ușor. În fața mea se afla televizorul, dar ochii mei nu percep nimic altceva decât un imens alb. Crezând că o voi lua din nou de la capăt dau zăpăcit din cap și deschid larg ochii. După ce zăresc sufrageria răsuflu ușurat și îmi iau iarăși gândurile la rost.
Îmi dau seama că nu mă pot duce doar pentru un capriciu și să risc să fiu băgat la închisoare, așa că încerc să găsesc un motiv. Cine credea că veșnica problemă a oamenii lor nu are nimic de a face cu optimismul meu se înșela. Ajung la concluzia că am nevoie de bani pentru a supraviețui, iar aceștia se pot face foarte repede prin ceva ce e în casa asta. Fără niciun resentiment decid ca astă să fie planul și mă duc în dormitor pentru a mă îmbrăca.
Ajungând în fața dulapului mă gândesc că nu mă pot duce oricum, trebuie să am o anumită ținută care să impună gradul meu, dar totuși să mă mascheze. Așa că iau din șifonier o pereche de blugi negri, puțin strâmți, un tricou albastru și o jachetă de blugi mai închisă la culoare. După ce pun hainele pe trup, încalț o pereche de bocanci negrii și plec înapoi în sufragerie de unde dau la o parte obiectele care ascundeau seiful, iar din nou mâna tastează mecanic codul. Ușița se deschide, iar mâna „mea” ia lacomă cinci pliculețe cu prafuri. Le pun în buzunarul interior al hainei și așez lucrurile cum erau. Îmi îndrept privirea spre ceas și văd ora: unsprezece și un sfert. Ajung în prag și o urmă de ezitare se vede când apuc clanța un pic nehotărât. Însă nu dau importanță, încui ușa și plec pe scări.

Eh, am facut ravagii in seara asta, vad dungi pe taste, nu e bine.

Enjoy!

_______________________________________

#117

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

Întru în cadă și dau drumul la duș, iar cu buretele înmuiat în gelul care miroase a petale de trandafir mă frec pe pielea fără vină. Iarăși, sânii îmi atrag atenția, fiind primul lucru zărit și îi ating ușor, de frică. Pielea semănă cu cea a unui bebeluș, catifelată și netedă, iar sfârcurile ferme se simțeau ca parcă nefiind ale mele. „Ale mele” sună bizar, practic acesta nu este corpul meu, dar încerc să mă acomodez. Încercând să nu mai ating și alte zone alte corpului mă clătesc și pășesc înafara căzii înfășurată într-un prosop mare luat dintr-un dulap.

Drept sa-ti spun, paragraful ala ma scoate din minti:]] Prea mult repeta fgaza aia, ce naibe e in corpul ala de hahaaa, mult si bine, intelegi? deja nu mai suna bine, ai multe descrieri asemanatoare inaine, eh 1 sau doua, poate 3:]] Nu mai suna bizar omule! Repet: majoritatea barbatilor ar profita de acel trup mult si bine:]]
Mi-a placut faza cu trandafirii, ador mirosul de petale de trandafir, acea imagine vizuala si olfactiva mi-a starnit simturile:X

Descrierile sunt frumoase, sunt artistice, o adevarata opera de arta si oops:]] mi-am adus amite de ceva, cu subaunteles, katy:]] Mi-au placut figura asta de stil: timpuri pierdute Muult. Dar bine inteles, tu nu poti sa nu faci naratiune/descriere mei elaborios:]]

Soarele abia se zărea, singurele semne ale existenței sale fiind norii colorați ce așteptau să îi fie veșminte astrului. Faza asta cred ca iarasi ai repetat-o de mai multe ori si ma oboseste. Thoamne, sper ca eu nu fac asa:]] Nu imi lac atatea repetitii.

Ai scris soare su 's' mare in mijlocul propozitiei:]]

Mi-a placut imaginea aia cu oamenii, imi aduce aminte de inceputul unui film cu NY, era atrat de trueeeeee:X

Asta parca e o imagine din filme: "Odată cu ei, razele Soarelui se răspândesc de sus în jos, luminând întreg orașul. " cuul.

Si acum:
Baiete, mai baiatule, mai, cum ti-e frica ti mai, parc-ai fi o fetita. Hopa sus! Nu fi asa molcom, cu tarie inainte, domnule, ce ti-e tie asa de frica? Tu dupa ce te sinucizi ti-e teama? Ei, na! Hai ca esti culmea, p[ui de gaina, mai visator decat julieta! Fi barbat, ce puii mei!?:]] Sus si fa cinci flotari, esti mai rau ca bunica. Ce te faci daca vin teroristii? Hmmm?

Asa, gata:]]

Si oh, e useless daca pui 'enjoy' la sfarsit:]] Ca noi deja am citit, drauta:*:]]

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#118

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

Urato! :]]
Am scris 'Soarele' asa fiindca: 1. E planeta semnului meu; 2. Are un rol important in descriere, este centrul de atentie, iar toate izvoresc din el; 3. Asa scriu eu astrii.
Hmm, cred ca i-am dat lui nenea Sharon (a nu se citi 'Shannon') prea mult din personalitatea mea. Eu nu sunt genul de om intr-un continuu progres, so he kept his worries.
Sa stii va nu mi-am dat seama ca am mai repetat fazele alea:]] Imi poti spune in care parti mai exista, te rog?
Film american zici;; ) Hai ca am nimerit-o.
Multumesc pentru comentariu, love ya!

_______________________________________

#119

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

La primul citat e repetata ideea, la faza cu soarele, nu stiu de ce - am cautat, adica m-am uitat peste tot ficul si parte din oneshoturile tale, nu le-am luat la puricat, dar nici nu am gasit-, dar mi se pare atat de cunoscuta si caracteristica tie fraza aia, incat am putut sa jur ca e o repetitie.

Daca te uiti pe nexturile tale o sa vezi ca se repeta ideea aia si o sa mai caut chestia aia, ca mi se pare arhi-cunoscuta/folosita. Nu stiu de ce.

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#120

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

Enjoy! Na! Am pus la inceput si nu la sfarsit!:P

18.

La ieșirea din bloc, razele solare mă acaparează și îmi luminează pielea și veșmintele, iar aerul rece al toamnei mă face să simt fiori înghețați. Oamenii merg în toate direcțiile, iar eu parcă mă pierd printre ei, parcă nu aș avea locul meu. Urc în primul taxi zărit și mă uit puțin pe dinafară la șoferul care îmi aștepta indicațiile. Dau o dată din cap și mă uit stânga-dreapta. Îl fixez cu privirea și îi zic fără a clipi „Cartierul mărginaș, Barul K.” Acesta se uită ciudat la mine și își ridică o sprânceană, dar eu continui să îl privesc serios așa că el tace și face. Mergând pe străzile Los Angeles-ului cu taxiul observ lumea altfel, oamenii par stafii care se deplasează cu o viteză uriașă pe lângă mașina, sau nu, mașina merge repede. Fiecare individ și comportamentul său sunt din ce în ce mai diferite, dar este atât de ciudat cum opușii se atrag. Cum scunzii sunt atrași de înalți, urâții de frumoși, intelectualii de oamenii de rând, starurile rock de vedetele de cinema, albii de negri. Fără să sesizez ajung la destinație, iar șoferul mă zgâlțâie puțin fiindcă nu par prea „prezentă”. Îi simt mâna rece pe umăr și ridic privirea spre el. Se uită ciudat la mine, iar eu nu înțeleg mai nimic. După ceva holbat unul la altul, el zice:
-Ți-o las pe gratis, dar ai grijă, domnișoară, străzile astea nu sunt sigure mai deloc.
Puțin înțepat de apelativul primit îi murmur un „mulțumesc” și ies din mașina galbenă. Observ o ușă dublă, de metal cu urme de afișe vechi pe ea. Deasupra ei o pancartă lucitoare arată numele localului, „Bar K.” Intru încă cu puțină îndoială de ceea ce vreau să fac, iar înăuntru nu se vede mai nimic din cauza norului gros de fum de țigară sau de hașiș. În aer duhnește a alcool, iar singura lumina mai vizibilă e cea emanată de luminițele barului. Mă strecor printre copiii, tinerii și adulții de acolo și mă pun cu coatele pe tejghea. Când mă observă barmanul, îmi face cu ochiul și pleacă pe o ușă „secretă”. După un minut apare în fața mea un bărbat nu mai vârstnic de 50 de ani cu o mustață ceruită și o freză gelată. Își aprinde o țigară, iar primul fum îl dă afară în fața mea. Vârsta își lăsase amprenta pe chipul său, are cearcăne uriașe sub ochii și riduri pe frunte. Vorbește sfios:
-Ai întârziat 3 minute, ce crezi că eu aștept după ori și cine?!
-Ei bine, dacă așa vine vorba, eu nu îți mai vând nimic, știi ce, nici nu-mi meriți atenția!
El zâmbește larg și mă îmbrățișează forțat. Mă intoxic cu parfumul său înțepător și ieftin, miroase a câine ud. Mă las „îmbrățișată” și încerc să conștientizez de ce s-a schimbat atmosfera dintre noi așa deodată. Poate că așa se salutau ei; bancurile seci nu mi-au plăcut niciodată.
După câteva secunde, care au trecut precum o eternitate pentru mine, îmi dă drumul și îl pune pe barman să mă servească cu o băutură. Nu îl refuz și gust din tăria dată. Clipesc des deoarece mă ustură ochii și arunc o privire prin bar. Acum, prin fumul gros zăresc tot. În fața mea sunt mai multe mese pline de pahare goale, iar pe un scaun, două se mai găsește câte unul beat mort. Se aude o muzică lentă pe fundal dată la volumul cel mai inferior. După ce mai iau o gură din pahar încep să văd parcă și mai clar. După primul rând de mese și de scaune vine o scenă cu o bară de striptease. Îmi mușc buza când mă gândesc la ultimul spectacol la bară văzut, dar când zăresc părul blond mă enervez puțin și îmi arunc privirea mai departe. După ce termin băutura, totul prinde sens în jurul meu. Culori, fantezii, sunete bizare, totul împrejurul meu. Clipesc încă de câteva ori, iar acestea dispar. Stau cu spatele la bar și privesc în continuare încăperea spațioasă, dar minimalizată de culorile închise și de mobila în exces. Îl aud pe tip în spatele meu cum mă striga, „Sharon! Sharon!”. Mai stau puțin să privesc, dar ochii aproape îmi ies din orbite când văd ceva ce credeam că este imposibil.

_______________________________________

#121

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

Ei bine, omentez:]]
Faza cu vesmintele m-a dat pe spate, efectiv!

"Fiecare individ și comportamentul său sunt din ce în ce mai diferite, dar este atât de ciudat cum opușii se atrag. Cum scunzii sunt atrași de înalți, urâții de frumoși, intelectualii de oamenii de rând, starurile rock de vedetele de cinema, albii de negri."
Acilea am senzatia ca vorbesti despre mineO.o
< „prezentă”. > chestiile astea, is cateva imi demonstreaza ca ori ai uitat ca e un trup de femeie cu suflet de barbat, ori el s-a acomodat cu sharon. Insa ma tot enerveaza vazele cand el pare jenat de dansurile la bara, de trupurile unei femei... ,ma rof, parerea mea=D
Si cand ii vorbeste mosu, tu spui sfios, dar dupa semele de punctuatie si nu stiu 'tonul' imi pare rastit si in fine...
Alcoolul dauneaza grav sanatatii:]]
Stii? tare mi-ai place daca ai da nume... la ineput e misterios, dar apoi... si faci asta la tote ficurile talke, o iei mereu pe ocolite
Anyway, next!:*

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#122

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

La fazele cand pun <"prezenta"> vreau sa spun doua lucruri:
1. El incearca sa para femeie.
2. Ironie.

Multumesc de comm, dulceata de Craciun!:*

_______________________________________

#123

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

Oricum, tu stii de ce nu am mai posat:P

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

#124

Teenager
мαяs Δ.
Postari: 4009

19.

Mă uit la părul său răvășit în toate direcțiile și plin de fixativ. Mâinile îi sunt pline de prafuri, iar ochii săi se văd exagerat de albi. Fața sa obosită mă face să mă întreb dacă eu am cauzat toate astea. Vreau să mă duc la el și să îl scot din locul ăsta groaznic cât mai repede, dar patronul mă întoarce forțat dându-și seama că m-am îmbătat. Începe să îndruge despre prețuri și despre tipurile de cocaină existente deja pe piață, dar odată ce aud cuvintele le și uit. Gândul îmi fuge mereu la persoana la care țin cel mai mult, fix în spatele meu, în cea mai groaznică stare posibilă. Oratorul îmi dă o palmă pentru a-mi atrage atenția, parcă știind unde îmi era mintea. Mă trezesc pe jumătate și îl privesc cu curiozitate, parcă devine interesant ceea ce spune. Cred că va trebui să îl uit pe el, în fond acum sunt o altă persoană, nu mai pot face nimic pentru vechiul eu. Trebuie să continui viața acestei fete, nu? Îmi împreunez mâinile și îl ascult, încercând să memorez fiecare detaliu care mi-l dă. Cocaină albă, vișinie, maronie, verzuie, galbenă, roză... O sută, două sute, trei sute, patru sute, cinci sute, șase sute...
Alcoolul își face efectul în trupul meu și mă ridic țeapăn în două picioare și îi întorc spatele omului, tocmai când începusem să înțeleg despre ce vorbea. Îl aud pe cum mă înjură și cum mă cheamă înapoi după ce m-am îndepărtat de bar. Nici nu mai îmi pasă de afacerea asta, dacă el pățește ceva rău din cauza drogurilor mele aș fi distrus, mai distrus decât sunt acum. Alerg spre el și îi privesc ochii triști și înecați în lacrimi, mi se strânge inima de durere... El conștientizează mai greu ce se întâmplă în jurul său și mă lasă să îl trag după mine înafara barului, aproape dezechilibrându-se când se ciocnește cu razele Soarelui. Aud pași în urma noastră și îl cuprind și mai tare de mâna înghețată, continui să îl trag după mine spre infinit, departe de orice rău.
Nu pot să cred ceea ce tocmai am făcut. Trebuie să respir, să mă relaxez astfel voi face stop cardiac de la atâta adrenalină. Mâna lui nu mai seamănă cu nimic din ceea ce era înainte, parcă e alt om. Fața sa confuză și amețită mă privește cu îndoială și speriat încearcă să fugă. Simt cum îl voi pierde, simt cum voi fi din nou despărțit de el și nu mai vreau asta. Îl apuc puternic de mână și nu îl las să plece. Mă privește trist și spune:
-Lasă-mă să plec, am nevoie de ele, nu pot trăi fără ele. Te rog, dă-mi drumul.
Ochii mi se înmoaie, iar șiroaie stăpânite până acum cad grav pe asfaltul înghețat. Se uită ciudat la mine, își întoarce spatele și pleacă fără să îi pese un gram de mine. Eu mi-am sacrificat o afacere de banii mulți pentru sănătatea sa, iar el nici un „mulțumesc” nu a zis. Poate că exagerez, poate că vreau prea multe de la un om drogat. Dar el nu este un simplu om, el este motivul pentru care eu am murit. Nu pot să cred în ce stare a ajuns, e dependent de droguri, toată lumea sa le-vitează în jurul lor, fiecare părticică din corpul său cere droguri. Inspiră, mănâncă, bea și trăiește droguri și vise nedeslușite. E trist, e foarte trist, e și mai trist că l-am lăsat să plece înapoi la ele...
Totuși, a-și da de bănuit dacă m-aș ține după el și l-aș proteja de toți și de toate. În fond, eu sunt o străină cu corpul acesta. Îi văd silueta tot mai mică în zare, jacheta sa devine cât o furnică după ceva timp, iar el iese din raza mea vizuală. Plâng.

_______________________________________

#125

Crazy Butterfly
A вeαuтιғuℓ Lie
Din: Bucuresti
Postari: 3063

"Cocaină albă, vișinie, maronie, verzuie, galbenă, roză:-> Hai , ma lasi:]]
" și mă ridic țeapăn în două picioare și "-> enervant:-L
Sa stii ca nu am murit de adrenalina:]] Cred ca trebe sa schimb muzica8-|
In fine, mi-a placut mult mai mult, abia in capitolul 19 ai schimbat si tu ceva:]]
Sa stii ca a fost trist, dar nu a fost atat de wow(ma asteptam la o ceart, o bataie:]]) abia astept sa pui nume8-| si totusi emi-a placut. e trist tipul, din cauza ca asta s-a sinucis? eu in locul lui as profita la maxim, cred ca l-as viola:]] E o oportunitate foarte mare asa, doar daca nu sunt amandoi homo:]]
Imi provoaca mila tipul, despre care as putea, nu stai ca m-am razgandit:]] Naiba stie, nu imi place sa fac presupuneri ca apoi sa aflu ca nu a fost asa

Mi-a placut cum ai descris doriunta lui despre droguri, desi faza e ca tipul alias sharon nu stie exact ce e in mintea celulalt.
Si-a ratat o afacere, ei si? ce are a face? si asa nu e sanatoasa acea afacere!
Per total a fost o schimbare binevenita!

_______________________________________

Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor.
William Shakespeare

Pagini: 1 ... 2 3 4 5 6 7 8

Mergi la